Botanic Blog

Denumire stiintifica – Annona muricata

Annona deriva din latina ‘anon’ = producere anuala.

Sinonime – Annona bonplandiana, Annona muricata var. boriaquensis, Guanabamus muricatus, Annona cearensis, Annona macrocarpa.
Denumiri populare – saua sap, zuurzak, durian blanda, atti, guayabano; corossol (Franta); Sauersack (Germania); nangka (Indonezia), coracao de rainha, graviola (Portugalia).
Distributie si Habitat – originar din America tropicala (Argentina, Bahamas, Grenada, Guatmala, Bolivia, Brazilia, Columbia, Cuba, Republica Dominicana, Haiti, Jamaica, Mexic, Panama, Paraguay, Peru, Puerto Rico, Sri Lanka,  Surinam, Uruguay, Venezuela, Insulele Virgine, Zanzibar).
Descriere – arbore sempervirescent, 6-10 m inaltime. Trunchi drept, scoarta neteda, gri sau gri-bruna, fisurata cu varsta; coroana sferica; ramuri la inceput ascendente; lujeri maro sau gri, cu lenticele mici; sistemul radical este superficial. Frunze alterne, 7-15 cm lungime, 2.5-7.5 cm latime, obovat-eliptice, lucioase pe partea superioara, glabre dedesubt; stipele absente; petiol scurt, 3-10 mm lungime. Flori terminale sau laterale; peduncul solid, verde, 1.3-1.9 cm lungime; 3 sepale mici, 3mm lungime, triunghiulare; 6 petale galben-verzi, petalele exterioare sunt late, ovat-acute, cordate cu varf acut, 4-5 x 3-4 cm, petalele interioare, inguste, mai mici, 3.8 cm lungime, subtiri, rotunde, concave; stamine numeroase; carpele numeroase fiecare cu 1 ovul; pistil alb, 5 mm lungime. Fruct 14-40 x 10-18 cm, ovoid; epiderma verde inchis, cu spini carnosi; pulpa alba, fibroasa si zemoasa; seminte lucioase, maro inchis sau negre, oblongi, 2 x 0.7 cm.
Rata de crestere – repede, incapand din al-3-lea an.
Tolerante – tolereaza seceta pe perioade scurte, perioadele lungi de seceta cauzeaza pierderea prematura a frunzelor.
Cerinte – soluri bogate, pH 5.5-6.5, umede dar bine drenate, partial-umbrite. Temperaturi de 25-30°C.
Management – necesita udari regulate si fertilizari saptamanale (10% acid fosforic, 10% potasiu si 3% azot). Mulcirea este necesara pentru protejarea sistemului radicular.
Propagare – prin seminte, germineaza in 15-30 zile. Prin butasire sau altoire, ca portaltoi se poate folosi Annona reticulata si Annona montana. Puietii se pot transplanta cand au 30-50 cm inaltime, se planteaza la 60-80 cm intre randuri si 150 intre plante pe rand.
Boli si Daunatori – Bephata maculicollis, Ceconata annonella, Talponia backeri, Thecla ortygnus, Coleoptera sp., Diptera sp., Lepidoptera sp., Colletotrichum gloeosporioides.
Parteneri de gradina –
Cultivaruri –
Proprietati si Utilizari – specie ornamentala.

Fructul este comestibil, se consuma cat e proaspat, ca desert, sau mixat cu inghetata sau lapte. Fructele contin vitamina B (0.07 mg/100g) si C (20 mg/100g), calciu si fosfor.

Frunzele se folosesc pentru decoct, impotriva oboselii. Flori si mugurii florali amestecati cu miere pentru raceala.

Lemnul este usor, nu este foarte rezistent.

Curiozitati –
Bibliografie

Denumire stiintifica – Pachira aquatica Aubl.
Sinonime – Pachira grandiflora Tuss., Pachira macrocarpa Walp., Bombex aquaticum Schum.
Denumiri populare – provision tree, Guiana Chestnut, Saba Nut, Shaving Brush Tree (US), mulungu (Brazilia), paineira de Cuba (Brazilia si Rio di Janeiro), Castanha das Guianas (Brazilia), castano (Venezuela), pachira (Republica Dominicana), piton (Mexic), zapoton (Columbia), wild cocoa (Guyana).
Distributie si Habitat – originara din Mexico, America Centrala si nordul Americi de Sud, creste pa marginea raurilor si lacurilor, pe soluri argiloase, pana la 1300 m altitudine, la temperaturi de 24 °C.
Descriere – arbore mic, 10 m inaltime; trunchi 25-60 cm diametru, scurt, tortuos; scoarta usor fisurata, subtire, cu miros caracteristic. Frunze alterne, compuse; stipele lanceolate; petiol 24 cm lungime; foliole 4-6 (9), eliptic-lanceolate, 5-28 x 2.5-14.5 cm, varf acuminat pana la rotund, baza cuneata, margini intregi sau ondulate, coriacee, glabre. Flori bisexule, solitare sau cate 2-3, terminale; pedicel 1.5-3 cm lungime. Caliciu tubular, verde-brun, 15-20 mm lungime; petale 5, spatulate-linear, galben-verzi, 30 cm lungime, margini puternic curbate in anteza; stamina  180-260, filamente libere 8-15 cm lungime, antere 3-4 mm lungime, rosii; ovar conic, 5 mm lungime, 5-locule, ovule numeroase. Infloreste in martie-aprilie si septembrie-decembrie. Fruct capsula, oblong-elipsoidal, 20-30 cm lungime, 10-12 cm diametru. Seminte 10-25 per capsula, 3 cm diametru. 2n = 72
Rata de crestere – repede. Infloreste si fructifica dupa 3-4 ani.
Tolerante – temperaturile de -2 °C.
Cerinte – soluri umede, expozitii insorite.
Management – are nevoie de udari regulate si fertilizari.

Propagare – prin seminte. Semintele germineaza in 8-11 zile, creste repede, ajunge la cca 60 cm in 2 luni. Dupa 25 de zile, procentajul de germinare scade la 52 %.

Prin butasi lemnificati. Se transplanteaza la 7-10 x 7-10 m, dolosind puieti de 3-4 luni.

Boli si Daunatori – Dryoctenis scrupulosas, Steirastoma depressum.
Parteneri de gradina – Symphonia globulifera, Virola surinamensis, Pterocarpus officinalis, Mora excelsa, Tabebuia aquatilis.
Cultivaruri –

Proprietati si Utilizari – semintele sunt comestibile, crude sau fierte.

Pachira aquatica poate fi folosita pentru garduri vii, excelenta ca specie ornamentala.

Curiozitati –
Bibliografie

J. Janick, R. E. Paull – The Encyclopedia of Fruit and Nuts – CABI, 2008

Klaus Kubitzki, Clemens Bayer – Flowering Plants – Springer, 2002

Nico Vermeulen – Encyclopedia of House Plants – Routledge, 1999

Thomas Croat – Flora of Barro Colorado Island  - Stanford University Press, 1978

Denumire stiintifica – Bletilla striata (Thunb. ex A. Murray) Rchb.

Sinonime – Limodorum striatum, Epidendrum tuberosum, Cymbidium bycanthinum, Bletia byacinthina.

Denumiri populare – shi-ran, pai chi, hardy orchid, hyacinth bletilla.

Distributie si Habitat – originara din sudul Japoniei si China. Creste pe pante inverzite, la marginea padurilor si desisurilor, de la 1100 pana la 3200 m altitudine.

Descriere – perena; pseudobulb iregulat-ovoid. Frunze 4-5, oblong-lanceolate, 8-29 x 1.5-4 cm, varf acuminat. Inflorescenta terminala, 3-8 flori; bractee caduce; flori 5-5.5 cm diametru, roz-purpuriu sau albe; label marcat cu alb, galben si roz-purpuriu inchis; sepale si petale oblong-lanceolate, 2.8-3 cm x 7-8 mm; label subovat, 2.3-2.8 x 2.2 cm, 3-lobat; lobi laterali erecti; lobul central sub-obovat, varf usor emarginat, puternic ondulat pe margini. Infloreste in aprilie-iunie.

Rata de crestere –

Tolerante – temperatura minima suportata e de -10 °C. Tolereaza solurile alcaline.

Cerinte – prefera soluri acide sau neutre, fertile, umede, bine-drenate, in plin soare, dupa-amiaza umbrite.Management – plantele crescute la ghiveci, dupa inflorire, trebuie fertilizate lunar. Iarna, plantele se lasa in locuri racoroase pentru perioada de repaus, dar temperatuirle sa nu fie mai mici de 9 °C. In perioada de repaus, plantele trebuie udate foarte rar, excesul de apa ducand la distrugerea rizomului.Plantele crescute in solul gradinii, peste iarna au nevoie de mulcire, se acopera cu un strat de frunze si ingrasamant.

Propagare – prin divizare, primavara devreme, inainte de iesirea din repaus. Prin seminte, imediat dupa maturare, in sera.Boli si Daunatori – melcii pot dauna noile cresteri din primavara.

Parteneri de gradina –conifere pitice.

Cultivaruri –‘Alba’ frunze 60-7.5 cm lungime, verde deschis; flori albe.

‘Albostriata’ – frunze cu margini albe.

‘First Kiss’ – flori albe si frunze cu margini albe.

Proprietati si Utilizari – poate fi folosita ca planta de ghiveci sau de gradina.In China, rizomul este folosit ca antibacterian si anti-inflamator. Bletilla nu trebuie utilizat impreuna cu radacina de Aconitum in preparate, 

dar se poate combina cu Eriobotrya si Pinellia.

Curiozitati – primul nume a fost dat de catre Carl Peter Thunberg (1743-1822), el a dat o descriere a acestei plante pentru prima data in Flora Japonica (1784). Intr-o publicatie din 1878, botanistul german Heinrich Gottlieb Reichenbach, care a transferat specia in genul Bletilla. Numele generia Bletilla este un diminutivul de la Bletia, gen numit dupa botanistul spaniol Blet.

Bibliografie

Hanne N. Rasmussen – Terrestrial Orchids from Seed to Mycotrophic Plant – Cambridge University Press, 1995Marie Harrison – Groundcovers for the South – Pineapple Press, 2006Sinqchi Chen, Zhanhuo Tsi, Yibo Luo – Native Orchids of China in Colour – Elsevier Science, 2007Steven Foster, Yue Chonqxi – Herbal Emissaries – Healing Arts Press, 1992