Botanic Blog

Denumire stiintifica – Cerastium tomentosum L. 1753

Sinonime – Cerastium columnae ten., Cerastium samnianum

Denumiri populare – snow in summer.

Distributie si Habitat – originara din Caucazi si S-E Europei.

Descriere – perena, rizomatoasa. Tulpina florifera ascendenta, ramificata, 15-40 cm; tulpinile neflorifere sunt priostrate, dens pubescente, alb-tomentoase. Frunze sesile; blamina lineara pana la linear-lanceolate, 10-60 x 2-8 mm, varf obtuz, dens pubescent, alb-tomentos, glandulara pe ambele suprafete. Inflorescentele laxe, 3-13 flori; bractei lanceolate, margini scariosi, pubescente. Pedicele ascendent, 10-40 mm, alb-tomentos. Flori 12-20 mm diamtru; sepale ingust lanceolat-eliptice, 5-7 mm, varf acut, alb-tomentos; petale ob-triangulare, 10-18 mm, apex bifid; 10 stamine. Infloreste in aprilie-iulie. Capsula cilindrica, putin curbate, 10-15 mm. Seminte maro, cuneate pana la elipsoidale sau circulare, 15 mm, rugoase. 2n = 72.

Rata de crestere – moderat pana la repede.

Tolerante – tolereaza seceta.

Cerinte – soluri nisipoase bine-drenate sau lutoase cu fertilitate scazuta; prefera expozitii insorite.

Management –

Propagare – prin despartirea tufei sau prin seminte, primavara devreme. Germinarea are loc in 2-3 saptamani la 21 ̊C. Cand plantulele sunt suficient de mari pentru a fi transplantate si crescute in conditii racoroase.

Boli si Daunatori –

Parteneri de gradina – Allium schoenoprasum, Artemisia sp., Eryngium amethystinum, Geranium sylvaticum, Malva moschata, Penstemon birsutus, Stachys byzantina, Veronica spicata.

Cultivaruri – ‘Yoyo’ – frunze argintii, flori albe.

Proprietati si Utilizari – crescuta in rocarii, cateodata devine invaziva.

Curiozitati –

Denumire stiintifica – Ginkgo biloba L.

Prima descriere a genului si a speciei Ginkgo biloba a fost data de catre Linne (1771.)

Sinonime – Salisburia adiantifolia Smith, Pterophyllus salisburiensia Nelson.

Denumiri populare – arboreal pagoda, maidenhair tree, ya-chiao, maiden hair, ginkgo, arbre aux quarante ecus, entenfussbaum, ginkgobaum, Goethe-baum, nogueira do Japao, arbol de los 40 escudos.

Distributie si Habitat – originar din China.

Descriere – arbore deciduu, 40 m inaltime; scoarta gri, adanc brazdata pe exemplarele in varsta. Muguri maro, globosi, solzi imbricati. Frunze verzi, bi-lobate. Fruct globos-ovoid, drupa portocaliu-galbena. Seminte obovoide pana la elipsoidale, galben pana la portocaliu, 2.3 – 2.7 x 1.9-2.3. cm, rugoase. 2n = 24. Infloreste dupa 20-35 de ani.

Rata de crestere – incet.

Tolerante –  tolereaza poluarea.

Cerinte – prefera solurile adanci, bine-drenate dar nu secetoase, acide sau alcaline.

Management – tunderile se fac primavara.

Propagare – prin seminte. Semintele de Ginkgo biloba nu sunt cmplet dezvoltate cand cad din arbore. Daca sunt colectate dupa cadere, curatate, si lasate intr-o sera calda, embrionul va creste la marimea normala si va germina in 8-10 zile.

Boli si Daunatori – Etillea zinckenella infecteaza fructele. Fussarium sp, Macrophomina phaseoli, Agrostis ipsilom si Gulcula panterinaria cauzeaza cel mai des moartea puietilor.

Pseudomonas syringae cauzeaza pete pe frunze si cancerul tulpinii.

Parteneri de gradina –

Cultivaruri – ‘Albovariegata’ arbore cu o silueta subtire, creste incet.

‘Fairmont’ arbore cu silueta erecta si ingusta, creste repede.

‘Horizontalis’ arbore cu coroana larga si frunze mari, ramurile principale sunt orizontale.

‘Tremonia’ – forma subtire, ramuri mici si orizontale.

Proprietati si Utilizari – Ginkgo biloba este cultivat in toate zonele temperate ale lumii in scopuri ornamentale.

Radacinile de Ginkgo formeaza micoriza cu ciuperca Glomus epigaeum.

In medicina traditionala chineza semintele sunt folosite ca astringent, tratarea astmei si regularea frecventei urinari.

Frunzele de Ginkgo, sunt mentionate pentru prima data in Pharmaceutical Natural History of Southern Yunnan, publicata in 1436 in perioada dinastiei Ming, folosite extern pentru tratarea pielii si durerii de cap.

Curiozitati – pana cu 350 de ani in urma aceasta specie se folosea strict in China, in habitatul natural, Japonia si Lorea.

Ginkgo a fost importat in USA in1784 ca specie ornamentala

Bibliografie

Frederic RosengartenJr – Book of edible Nuts – Dover Publications Inc, 204

Hyla Cass – User’s Guide to Ginkgo Biloba – Basic Health Publication, 2002

Phyllis Balch – Prescription for Herbal Healing – Avery Health Guides, 2003

Teris A van Beek -  Ginkgo Biloba – CRC Press, 2000

Denumire stiintifica – Dovyalis caffra

Sinonime – Aberia caffra, Aberia edulis.

Denumiri populare – Kei-apple, umkokolo, appelkoosdoring, mahlono, mutunu.

Distributie si Habitat – specie indigena in regiunile sudice ale Africii, Malawi, Zimbabwe, Mozambique, si Africa de Sud.

Descriere – arbust sau arbore mic, dioic, 3-5 m inaltime, rar 8 m. Scoarta gri, neteda, se exfoliaza in placi pe arbori mari; ramuri cu spini mari de 6 cm lungime. Frunze in buchete pe ramuri scurte; ovate sau oblong, 3-5 x 1.5-2.5 cm; verde-lucios deasupra, pala dedesubt; frunzele tinere sunt rar paroase, frunzele mature sunt glabre; petiol pana la 0.5 cm lungime. Florile, florile masculine, mici, crem-verde, in buchete dense pe ramurile scurte laterale; florile feminine in buchete rare de 1-4 pe un scurt peduncul. Infloreste in noembrie-ianuarie. Fruct mare, 2.5-5 cm, sferice, catifelate; la maturitate galben auriu cu un scurt peduncul si stil persistent; contine 5-15 seminte. Polenizare entomofila.

Rata de crestere – moderata, 60 cm/an. Fructifica dupa 3-5 ani.

Tolerante –  rezistent la seceta, tolereaza salinitatea, temperaturile de – 5 ̊C. Nu tolereaza locurile umede.

Cerinte – prefera solurile bine-drenate, in plin soare sau partial umbrite.

Management – raspunde bine tunderilor.

Propagare – prin seminte, dar nu este recomandata pentru obtinerea fructelor. Viabilitatea se mentine pentru 2 ani in locuri inchise ermetic la 5 ̊C. Intr-un kg sunt cca 24 000 seminte. Germineaza in 12-20 de zile si sunt usor de transplantat. Semintele trebuie semanate in sera. Puietii trebuie protejati de inghet in primii 2 ani.

Poate fi propagata si prin  butasi semilignificati, aceasta tehnica asigura pomi cu fructe de calitate, si relativ fara spini. Plantele obtinute vegetativ fructifica mai repede cu 2 ani decat cele obtinute prin seminte.

Boli si Daunatori – larvele de Phalanta phalanta se hranesc cu frunzele de Dovyalis caffra.

Parteneri de gradina –

Cultivaruri –

Proprietati si Utilizari – fructe comestibile, cu continut ridicat de vitamina C (80-120 mg/g), potasiu (600 mg), se pot face dulceturi si jeleuri.

Cultivat pentru fructele sale dar si pentru garduri vii.

Dovyalis caffra poate fi cultivat la distante mici pentru a forma garduri vii impenetrabile in jurul gospodariei si gradinilor.

Frunzele sunt consumate de antilope.

Lemnul este alb, dens si greu.

Curiozitati –

Bibliografie

Ernst Schmidt, Mervyn Looter, Warren McCleland  – Trees and Shrubs of Mpumalanga and Kruger National Park – Jacana Mediam, 2002

Geoff Nichols, David Johnson, Sally Johnson – Down to earth: Gardening with Indigenous Shrubs – Struik Publishers, 2006

Jules Janick, Robert E. Paull – The Encyclopedia of Fruit and Nuts – CABI Publishing, 2007

National Research Council – lost Crops of Africa – National Academy Press, 2008

Steve Woodhall -  Field Guide to Butterflies of South Africa – Struik Publishers, 2005