Botanic Blog

Actinotus cuprinde 17 specii. In Australia, genul, este reprezentat de o singura specie endemica A. novae-zelandiae Petrie, in Noua Zeelanda.

Actinotus periculosus Henwood, sp. nov.

Planta andromonoica, erecta, perena, 20-50 cm inaltime. Tulpina ramificata, acoperita cu peri densi albi. Frunzele caulinare, discolore, alterne, petiolate. Petiol 15-54 mm lungime. Lamina 20-100 mm lungime, 15-70 mm latime, fin sectata, foliole eliptice pana la lineare, 30-65 mm lungime si 1-6 mm latime, apice acut sau obtuz. Umbela ca un capitul, 15-30 mm in diametru. Peduncul 30-90 mm lungime. Involucru format din 9-12 bractei, aranjate intr-un singur rand; 25-55 mm lungime, 5-16 mm latime; lamina paroasa, alba cu nervatiune verzi. Sepale petaloide, ovate, 1-1,5 mm lungime, 0,5-0,75 mm latime, alba pana la crem, baza truncata, apice acut, vilos. Petale filamentoase, 0,8-0,9 mm lungime, glabre. 5 stamine; filament 1,7-2,5 mm lungime, antera 0,4-0,5 mm lungime. Ovar unilocular, vilos.

Sursa www3.interscience.wiley.com

Peloponnisos este o zona cu foarte multe specii endemice. La 1126 m altitudine s-a descoperit un grup de Achillea, care dupa mai multe examinari s-a dovedit a fi o noua specie. S-au efectuat studii de laborator pentru a observa puterea germinativa, achenele noii specii au fost stratificate la temperaturi de 4°C pentru 10 zile.

Achillea occulta Constantin. & Kalpoutz., a fost gasita pe soluri calcaroase in asociatii cu Acer sempervirens L. si Amelanchier parviflora Boiss. subsp. chelmea Ziel., Fraxinus ornus L. subsp. ornus si Phillyrea latifolia L., la 1000-1100 m altitudine.

Specie perena, tulpina florala simpla, erecta, 12-25 cm inaltime, vilos paroasa. Frunza bazala petiolata, subglabra, lat-obovata, 1-penatsectata, 25-80 x 20-30 mm, margine dintata profund incizata; frunzele tinere sunt gri-viloase, devenind subflabre la maturitate; frunza caulinara sesila, obovat-eliptice, 22-42 x 12-24 mm, similare celor bazale sau cu 7-11 lobi descrescatoare ca marime spre varful tulpinii; lobi intregi pana la dintati. Capitul pe un peduncul de 40-65 mm; involucru 5-12 mm latime, bractei de 3,5-7 mm, ovate pana la eliptice, sublabgre; florile femeiesti sunt dispuse cate 11-19 pe un capitul, albe, eliptice, 3-4 lobi, tub de 1,5-2.0 mm, glandular. 5 antere, formeaza un tub de 2 mm in jurul stilului, filament de 0,8 mm. Achena alungit-obovata, bruna, margini galbene, 2,8-3,2 x 0,9-1,1 mm.

Tahina J.Dransf. & Rakotoarinivo, gen. nov. din familia Arecaceae este un gen nou din nord-vestul Madagascar, cu o singura specie Tahina spectabilis.

In 5 decembrie 2006, Bruno Leroy, rezident in Madagascar si pasionat de palmieri, a postat o poza cu un palmier neidentificat pe www.palms.org a International Palm Society.

Tahina spectabilis este un palmier de 4-10 m inaltime. Tulpina bulboasa la baza, 50 cm in diametru, internoduri de 8-10 cm, noduri de 1,5-3,5 cm. Frunze marcescente pe exemplarele tinere, costat-palmate, 12-18 pe o coroana adulta, 80-100 x 52-58 cm, margini fibroase; petiol 3,50-3,80 m lungime, adanc canelat, margini netede, 10-12 cm diametru, coasta de cca. 1,60 m lungime, lamina 3,80-4,10 m in diametru, impartit in 110-122 segmente, acoperit cu puf tomentos alb, apice bifid. Inflorescenta terminala, compusa, 4 m lungime, 21 brate de ordinul I mai mari de 2,50 m lungime, bractei tubulare, 9-25 cm lungime. Fruct elipsoid pana la obovoid, 25-30 x 20-22 mm; periant persistent, verde-galbui la maturitate, 3-3,5 cm lungime, 2,3-2,7 cm latime. Seminte globoase, 18-2,2 cm lungime, 1,4-1,8 cm latime.

Tahnia spectabilis s-a gasit doar in localitatea Analalava, in nord-vestul insulei Madagascar, unde precipitatiile anuale sunt estimate la 1600 mm, climatul local este secetos si cald. Vegetatia este dominata de specii xerofite si suculente, precum Euphorbia, Aloe, si Kalanchoe. Este o specie sensibila la variatiile de temperatura, temperaturile din iunie pana in septembrie nu depasesc 25 °C si minim 19 °C, chiar si o trecere de la temperaturile de 25 °C la 19 °C prea brusca poate fi critica si poate inhiba colonizarea noilor arii.

Sursa The Linnean Society of London, Botanical Journal of the Linnean Society, 2008, 156, 79–91