Botanic Blog

Denumiri populare: Water Hyacinth.

Genul Eichhornia contine 8 specii, cea mai cunoscuta este E. crassipes. Se confunda usor cu E. azurea, diferenta dintre ele o face baza limbului care, la E. azurea este cuneata iar la E. crassipes este truncata sau cordata.

Eichhornia crassipes, pentru prima data a fost introdusa sub numele de Pontederia de catre von Martius; in 1883, Solms-Laubach transfera specia sub genul Eichhornia.

In Europa a fost introdusa in secolul al XIX-lea si s-a naturalizat in nordul Portugaliei. In US a fost introdusa in 1884, iar in Africa a fost introdusa in Delta Nilului in 1870. In India si Australia a fost introdusa in 1890. In China a fost introdusa ca specie ornamentala si de controlare a poluari apei cu metale grele, in 1930.

Distributie si Habitat – Originara in America de Sud, si in toate regiunile tropicale si subtropicale ale globului. Creste pe rauri line, iazuri, rezervoare si lacuri.

Descriere – specie stolonifera perena, flotanta, acvatica. Radacini plumase, dense. Stoloni 10 cm lungime care se termina cu un mugure de da o noua planta. Frunze erecte, in rozeta; limb ovat pana la suborbicular sau romboidal, 3-25 x 3-15 cm, varf obtuz-rotund, baza truncat-cordata, nervatiune arcuata, glabre, verde inchis sau verde lamai, margini ondulate; petiol de 4-35 cm lungime, spongios. Stipele membranoase, 2-15 cm lungime. Tulpina florala erecta, 30 cm lungime, cu 1-2 frunze apicale, cu limb suborbicular, 2 x 2 cm petiol 0,2-0,5 cm lungime. Inflorescenta tip spic, pedunculata, 4-15 cm lungime, cu 8-12 flori. Floare infundibuliforma, periant iregular lobat; 6 tepale eliptice, 2-3 cm lungime, varf obtuz, alb, lila sau albastru deschis, lobul superior cu nervuri mov inchis si cu o pata galbena; tubul periantului este de 1,5 cm lungime, pubescent. 6 stamine inegale, 3 mari si 3 mici. Fruct capsula, 1-1,5 cm lungime. Seminte numeroase (300), ovoide, aripate, 0,5-1 mm.

Cultivare si intretinere – are nevoie de situri insorite, adapostite de vant. Iarna, plantele se pastreaza in sera pe pamant mix cu nisip la temperaturi de 20 °C; solul se pastreaza umed; in expozitie insorita; cand trece pericolul de inghet pot fi scoase afara in iaz. Apa din iaz se pastreaza la o temperatura de 25-28 °C. Se fertilizeaza saptamanal. Radacinile batrane se tund periodic pentru a nu lasa sa se descompuna in bazin.

Inmultire – prin seminte care, raman viabile in sedimentele acvatice timp de 15-20 de ani. Prin detasarea noilor plante formate pe stoloni.

Utilizare – ajuta la controlarea poluari si purificarea apei, redule cantitatile de azot, fosfati si metale toxice. Se foloseste si ca specie ornamentala pentru iazuri, helesteuri si lacuri.

Parteneri de gradina – Juncus effusus ‘Spiralis’, Hydrocharis morsus ranae, Iris pseudocorus, Typha laxmannii.

In locurile unde aceasta planta este invaziva, reduce biomasa de pesti.

Pentru a controla inmultirea Eichhornia crassipes se folosesc atat metode chimice cat si biologice.

Parthenium hysterophorus L. – specie invaziva originara din Mexic este alelopatica cu alte specii acvatice invazive precum E. crassipes. Reziduri uscate de frunze si flori aplicate in apa la 0,5 % va distruge E. crassipes in mai putin de o luna.

Insectele folosite in combaterea E. crassipes in U.S., Neochetina eichhorniae a fost introdusa in Florida din America de Sud in 1972 si a dat cele mai bune rezultate in controlarea E. crassipes. Larvele de N. Eichhorniae creaza tunele in petiolul spongios de E. crassipes, distrugand planta.

Ciuperca Cercospora piaropi produce leziuni maronii frunzelor.

Infestarea cu E. crassipes poate avea si cauze economice deoarece aceste plante impiedica traficul vapoarelor in locurile mai inguste ale canalelor sau raurilor navigabile.

Bibliografie

Bryan R. Davies, Keith F. Walker – The Ecology of River Systems – Springer, 1986

Elizabeth J. Czarapata – Invasive Plants of the Upper Midwest – University of Wisconsin Press, 2005

G. Dennis Cooke, Eugene B. Welch, Spencer Peeterson, Stanley A. Nichols – Restoration and Management of Lakes ans Reservoirs – CRC, 2005

Greg Speichert, Sue Speichert – Encyclopedia of Water Garden Plants – Timber Press, 2004

Harold Mooney, Richard J. Hobbs – Invasive Species in a Changing World – Island Press, 2000

Inderjit, K.G. Mukerji – Allelochemicals: Biological Control of Plant Pathpgens and Diseases – Springer, 2006

Joseph Caffrey, Philip R.F. Barrett, Kevin J. Murphy, Philip Max Wade – Management and Ecology of Freshwater Plants – Springer, 1997

Julie K.Cronk, M. Siobhan Fennessy – Wetland Plants: Biology and Ecology – CRC, 2001

Kathleen Fisher – The Complete Guide to Water Gardens, Ponds & Fountains – Creative Homeowner, 2005

Thomas Croat – Flora of Barro Colorado Island – Stanford University Press, 1978

Denumire stiintifica - Skimmia japonica

Sinonime –

Denumiri populare –

Distributie si Habitat – originar din padurile din Japonia si Taiwan.

Descriere – arbust sempervirescent. Ramuri erecte. Frunze verzi, alterne sau subverticilate, 6-21 x 2-5 cm, limb oblong, coriaceu, varf acuminat, margine intreaga, nervatiune penata. Flori dispuse in panicule terminale; flori mici, hermafrodite; pedicel cu bractei opuse, subulate; caliciu cu 4-5 sepale; corola cu 5 petale oblongi. Perioada de inflorire – februarie-aprilie. Fruct drupa globoasa, rosu-aprins, 8 mm diametru.

Rata de crestere – incet.

Tolerante – Tolereaza poluarea atmosferica. Rezista pana la temperaturi de (-15 °C).

Cerinte – sol acid, pH 5.0 – 5.7, bine drenat. Daca este crescut in ghivece se poate transplanta usor in primavara. Prefera locurile umbroase sau cu umbrire partiala.

Management - tunderea coroanei se face dupa inflorire. Dupa cativa ani, se pot taia tulpinile batrane la 10 cm de la sol pentru a mentine vigoarea arbustului.

Propagare – prin seminte si butasi de radacina. Semintele se curata de pulpa inainte de semanare, vor germina in 3-4 saptamani. Butasi de radacina se preleva in iulie-august; 7-10 cm lungime butasul. Are nevoie de 18 luni pana a fi mutat in gradina. Atat inmultirea prin butsai cat si cea prin seminte se fac in sera rece.

Boli si daunatori -

Parteneri naturali si de gradina – Daphne odora, Prunus laurocerasus, Ilex sp., Viburnum tinus, Camellia japonica, Hamamelis mollis.

Cultivaruri si varietati – ‘Fragrans’, ‘Nymans’, ‘Red Princess’, ‘Rubella’, ‘Scarlet Queen’, ‘Veitchii’.

Proprietati si Utilizari – cultivata ca specie ornamentala, exemplarele mascule (♂) au flori placut mirositoare.

Mit, Legenda si Folclor -

Bibliografie

H. Van Dijk – Encyclopedia of Border Plants – Routledge, 1999

Jacqueline Heriteau – Complete Trees, Shrubs & Hedges – Creative Homeowner, 2005

Kathleen Fisher – Taylor’s Guide to Shrubs – Houghton Mifflin Harcourt, 2001

Denumire stiintifica acceptata - Primula vulgaris

Sinonime – Primula acaulis (L.) Hill

Denumiri populare – primrose, primula comune, occhio di civetta.

Distributie si Habitat – originara din zonele temperate ale Europei, Asiei si Americi.

Descriere – erbacee perena sau bienala, 20 x 20 cm. Rizom mic, carnos. Frunze dispuse in rozeta bazala, spatulate, rugoase, glabre pe partea superioara, paroase pe partea inferioara, margine intreaga sau dintata, varf obtuz. Flori solitare, hermafrodite; peduncul pubescent, 10-15 cm lungime; caliciu gamosepal-tubulos, 5 sepale; corola gamopetala-hipocrateriforma, subdiviza in 5 lobi obcordati, alba sau galbena; 5 stamine. Perioada de inflorire – februarie-martie. Fruct capsula ovoidala, 7 mm. Semintele au forma iregulata, margini serate, 1,5 – 1,5 mm; suprafata verucoasa, brun inchis.

Tolerante – sensibile la excesul de sare, umiditatea excesiva.

Cerinte – Primulele sunt foarte sensibile, iar o lumina prea intensa provoaca arsuri la nivelul frunzelor; locurile preferate sunt cele semi-umbrite. In timpul verii sau cand temperaturile sunt foarte ridicate, plantele cresc foarte incet. Se fertilizeaza cu un fertilizant lichid echilibrat de calciu si magneziu. Se alterna cu 20:10:20 N:P:K daca este necesar pentru mentinerea pH-ului optim. Fosforul si fierul sunt carentele comune ale primulei. Carenta de fosfor duce la aparitia unor pete si a frunzelor maronii. Carenta de fier, apar pete clorotice intre nervurile frunzei.

Management – Transplantarea se face o data la 2 ani, preferabil toamna, inaintea inceperi perioadei de vegetatie. Frunzele ingalbenite si florile trecute se tund.

Propagare – Inmultire prin seminte. Pentru a germina, semintele, au nevoie de lumina si ca substratul sa fie pastrat umed, si la temperatura de 15 - 18 °C. Daca sunt create toate conditiile necesare semintele ar trebui sa germineza in 7-10 zile. Odata ce au germinat, se vor pastra la 15 - 18 °C. Cand apar primele cotiledoane complet formate, se scade nivelul umiditatii, dar nu se lasa sa se usuce plantele. Cand primele frunze sau format, dupa circa 30 de zile, se fertilizeaza cu azot. Plantele sunt pregatite pentru transplantare cand au 2-3 frunze adevarate; pe soluri bine drenate si cu continut ridicat in materie organica. Daca este plantata prea profund poate aparea mucegaiul, care distruge intreaga planta. Se pastreaza un pH al solului de 5,5 – 6,2. Dupa 4-6 saptamani de la transplantare plantele trebuie sa aibe 6-10 frunze si un sistem radical bine dezvoltat; in aceasta faza incepe inductia florilor. Temperatura ideala pentru o dezvoltare buna a florilor este de 7 °C. Dupa formarea bobocilor florali, plantele se mentin la 7-12 °C.

Boli si daunatori - ocazional poate fi atacata de afide, melci, paianjeni, tripsi si Botrytis.

Botrytis cinerea provoaca aparitia petelor inchise si a mufelor gri prafoase pe frunze si flori. Este facilitata de plantari necorespunzatoare si exces de apa. Se elimina partile atacate, si substratul infestat, si tratarea plantei cu un produs anticriptogamic.

Afidele ataca frunzele si florile, deformand noi muguri si aspectul intregi plante. Se elimina prin tratarea cu insecticide specifice.

Proprietati si Utilizari – Frunzele de Primula acaulis se folosesc pentru salate sau supe. Radacinile si rizomul sunt bogate in primulina. Florile au proprietati analgezice, anti-inflamatoare si antireumatice. Ceaiul din flori de Primula are proprietati calmante.

Bibliografie

Baldassare Mineo – Rock Garden Plants – Timber Press, 1999

Howard Garrett – Howard Garrett’s Plants for Texas – University of Texas Press, 1996

Vat Bojnanska, Agaita Fargasovai – Atlas of Seeds and Fruits of Central and East European Flora – Springer, 2007