|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumiri populare pentru Agapanthus: Engleza - Lily of the Nile; Africa – agapant; Zulu – ubani. Agapanthus a fost descries pentru prima data in 1679 si a fost denumit de catre L’Heritier in 1788. Numele deriva din greaca ‘agape’ - iubire si ‘anthis’ – referitor la floare Specii erbacee perene semi-rustice sau rustice, endemice in sudul Africii, cresc la altitudini de pana la 2000 m. Pedunculul poate ajunge 2 m inaltime. Frunzele sunt lungi de 50 cm, nastriforme sau lineare, verde intens sau glauce, bazale, arcuate, intregi, decidue sau sempervirescente. Inflorescenta umbela, mari, terminale, invelite de o singura bractee, purtate de o tulpina lunga si solida, 30-45 flori de culoare albastru-violet pana la albe, campanulate; 6 tepale, 3 interioare si 3 exterioare; 6 stamine; pedicel subtire. Florile nu se deschid in acelasi timp.Fruct capsula, contine seminte aripate, negre. Polenizarea este facuta de albine, vant sau pasari (Cinnyris afer). Se adapta si pe soluri sarace, dar prefera terenuri bogate, fertile, drenaj bun, cu un bun strat de ingrasamant la suprafata solului. Daca este cultivata in vas sunt necesare fertilizari periodice cu ingrasamant lichid. Are nevoie de expozitii insorite, se uda frecvent vara si nu se uda pe timpul iernii. Este necesara transvazarea in fiecare an, primavara. Temperatura de peste iarna nu trebuie sa scada sub 4 °C. Este excelenta pentru alveole mari sau pentru borduri. Are nevoie de protejare pe timpul iernii. Se inmulteste prin divizare, primavara la fiecare 3-4 ani; si prin seminte in sera calda imediat dupa racoltarea semintelor. Germinarea are loc dupa 1-3 luni la temperaturi de 12 – 15 °C. Inflorirea are loc dupa 2-3 ani. Frigul si excesul de umiditate in timpul iernii poate distruge planta. Boli si daunatori: melcii. Proprietati: radacinile de Agapanthus contin saponina. Frunzele prin zdrobire pot cauza iritatii ale pieli. Agapanthus campanulatus este o planta medicinala. Radacinile zdrobite sunt tonice, pot vindeca eruptiile cutanate, alinarea durerilor menstruale. Un decoct din rizom si radacini de Agapanthus praecos se folosea pentru femei, inainte si dupa nastere. Specii de Agapanthus: Agapanthus africanus – creste la 1000 m altitudine; a fost prima specie descrisa, in 1679. Frunze sempervirescente, 35 cm lungime, 1,5 - 2 cm latime, canaliculate, varf obtuz sau subacut. Inflorescenta alcatuita din 12-30 de flori pendule, albastru-violet deschis, 2,5 x 5,4 cm lungime, infloresc din decembrie pana in aprilie. Agapanthus campanulatus – 40 - 90 cm inaltime. Frunze decidue. 23 flori in umbela, albastru-celest, infloresc din decembrie pana in martie; antere albastre, polen lila. Specie rustica fiind cea mai indicata pentru gradinile din zone reci. Agapanthus caulescens – a fost descrisa in 1901 de Sprenger. Frunze decidue. Flori de la albastru inchis la albastru deschis. Antere albastre, polen lila. Cel mai bune moment pentru inmultire este primavara cand incep sa dea noile frunze. Agapanthus coddii – frunze decidue, 15 – 45 cm lungime si 3-5 cm latime. Flori albastre deschis pe un peduncul de 1 – 1,5 m. Antere albastre, polen lila. Agapanthus inapertus – 6 – 8 frunze decidue. Flori tubulare si pendule, violet inchis pe o tulpina florala de aproape 1,5 m inaltime. Infloresc din ianuarie pana in martie. Agapanthus praecos – 6 - 20 frunze sempervirescente, 25 - 70 cm inaltime. Flori albastre, infloresc din decembrie pana in aprilie. Se cunosc peste 130 de cultivare. Pentru un decor valoros speciile de Agapanthus se folosesc in combinatii cu Crocosmia, Iris, Kniphofia, Phygelius, Potentilla. Bibliografie Barbara Ellis – Taylor’s Guide to Annuals – Houghton Mifflin, 2000 Christopher Holliday, Jerry Harpur – Sharp Gardening – Frances Lincoln Publishers, 2005 Frances Tenenbaum, Steve Buchanan – Taylor’s Guide to Shade Gardening – Houghton Mifflin, 1994 Helen Dillon – Helen Dillon’s Garden Book – Frances Lincoln Publishers, 2007 John E. Bryan – Pocket Guide to Bulbs – Timber Press, 2005 Julie Ryan – Perennial Gardens for Texas – University of Texas Press, 1998 Marie Harrison – Groundcovers for the South – Pineapple Press, 2006 Susan Carter, Carrie Becker, Bob Lilly – Perennials: The Gardener’s Reference – Timber Press, 2007 Thad M. Howard – Bulbs for Warm Climates – University of Texas Press, 2001 The European Garden Flora Editorial Committee – The European Garden Flora – Cambridge Press, 1986 Will Giles – Encyclopedia of Exotic Plants for Temperate Climates – Timber Press, 2007 Wim Snoeijer – Agapanthus: A revision of the Genus – Timber Press, 2004
Imagini
Vezi si
Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime. Mammillaria tlalocii ‘caespitosa’ – cactus globos, se ramifica de la baza. Tulpuna sferica, cu timpul devine columnara, 20 x 7 cm. 16-22 spini radiali, 1-2 mm lungime. 2-4 spini centrali, 6-10 mm lungime, brun-negricios. Floare roz-carmin, 12-14 x 8-10 mm. Agave americana - planta erbacee, perena, rizom drajonant. Creste pe solurile aride din sudul Texasului, dar s-a naturalizat si in regiunile calde ale globului. Agave infloreste o singura data in ciclul sau de viata, la 80-100 de ani, dupa care planta moare. Suculente perene. Tulpina scurta cu o rozeta de frunze la baza. Frunzele sunt de 5-7.5 cm lungime, obovat-spatulate, concave, tomentoase. Inflorescenta laterala, 20-30 cm lungime, flori campanulate, galben-portocalii; 5 sepale, 5 petale, 10 stamine. Aechmea este un gen ce apartine familiei Bromeliaceae; cuprinde circa 50 de specii sempervirescente, aproape toate epifite. Cele mai cultivate sunt Aechmea fulgens si Aechmea fasciata. Speciile de Aechmea sunt originare din Brazilia, Paraguay, Honduras. Solanum rantonnetii - arbust originar din Paraguay, se poate folosi ca arbust ornamental, pentru borduri, grupuri sau solitar, nu este indicata plantarea acestui arbust langa locurile de joaca pentru copii. Holcoglossum amesianum este o specie epifita sau litofita, endemica in Kampuchea, Myanmar, Thailanda, Vietnam si China, unde creste la 1200-2000 m altitudine. Radacini groase. Tulpina scurta. Frunze de 9-30 cm lungime, carnoase, inguste, forma de V in sectiune, acute. Inflorescenta racemoasa de 25-50 cm, cu 15-30 de flori; sepale si petale de 2 cm, alungite, albe. Erbacee perena, 1-1,5 m inaltme; rizom carnos. Frunze alterne, decidue, limb sesil 28-40 x 4-7 cm, ingust eliptic, apex lung-acuminat, baza acuta; glabre pe partea superioara, paroase pa partea inferioara. Inflorescente 4-10 x 3-6 cm. Bractei persistente, ovat-triangulare, verzi, 4-7 x 2-4 cm, margini membranoase. Orchis simia - specie raspandita in Europa, Caucaz, Asia Mica, Iran si nordul Africii, creste pe pajisti, margini de paduri, tufarisuri, in statiuni insorite, adapostite, mai ales pe substrate calcaroase. Galanthus elwesii - specie bulboasa, originara din Asia Minora, a fost descoperita in vestul Turciei, in 1874, de catre H. J. Elwes. Hyacinthus orientalis perena bulboasa cu frunze lineare pana la lanceolate, canelate, verde deschis, 15-35 cm lungime. Clasificata ca specie ornamentala, si este originara din regiunile Mediteraneene. uleiul esential din flori a fost utilizat in cosmetica si pentru sapunuri parfumate. Allium croaticum prezinta un bulb ovoid 15-18 x 10-12 mm, cu tunici membranoase, de culoare maro inchis. Tulpina ajunge la 20-30 cm inaltime, cilindrica, glabra, erecta. Frunze semicilindrice, glabre, verde-glauc, striate, 10-23 cm lungime. Cca 1 mm latime. Spata este persistenta, cu doua valve inegale. Iris pumila - planta perena, originara din Europa Centrala si S-E Europei, creste pe pasuni aride. |
Ultimele articole
Iris germanica - geofita rizomatoasa, originara din regiunea mediteraneana, creste din zona de campie pana la 1200 m altitudine. Iris pseudacorus - specie originara din Europa, Asia de SV, Africa de Sud, creste de-a lungul raurilor, lacurilor si mlastinilor, in ape putin profunde, de la campie pana la 1000 m altitudine. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. In 1899, Felix Hoffmann a produs un derivat, acidul acetil salicilic, care a inceput sa fie comercializat sub numele de aspirina. Lobelia erinus - erbacee anuala, originara din sudul Africii. Numele genului a fost dat in onoarea doctorului si botanistului Mathias de l’Obel.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||