|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumiri populare: baby sun-rose, rosa del sol, rooi brakvygie, ibohlololo, erba cristallina cordifolia. ‘aptena’ – provine din greaca si inseamna fara aripi. Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime. Aptenia, in ambiente calde si secetoase are nevoie de udari regulate. Se planteaza pe terenuri nisipoase, acide sau neutre, bine drenate, in soare direct. Rezista la temperaturi mari, peste 37 °C, dar nu rezista la temperaturi mai mici de -1 °C. Se inmulteste prin butasire si seminte. Butasii se planteaza in sol umed; inradacinarea are loc dupa doua-trei saptamani. Semintele germineaza pe soluri nisipoase si bine drenate la temperaturi de 15-18 °C. Cultivare si varietati – ‘Alba’, ‘Aurea’, ‘Red Apple’, ‘Variegata’, var. gigantea. Parteneri de gradina – Senecio crassulifolius, Kalanchoe orygalis. Unii, sustin ca frunzele de Aptenia sunt comestibile si se pot folosi in salate. Bibliografie David Mackenzie – Perennial Ground Covers – Timber Press, 2002 Marie Harrison – Groundcovers for the South – Pineapple Press, 2006
Imagini
Vezi si
Mammillaria tlalocii ‘caespitosa’ – cactus globos, se ramifica de la baza. Tulpuna sferica, cu timpul devine columnara, 20 x 7 cm. 16-22 spini radiali, 1-2 mm lungime. 2-4 spini centrali, 6-10 mm lungime, brun-negricios. Floare roz-carmin, 12-14 x 8-10 mm. Aloe vera - planta perena cu tulpina lemnoasa, 2-3 m, simpla, neramificata, acoperita de resturile de frunze uscate. Frunze reunite in rozeta la varful trunchiului, sesile, triangulare in sectiune si au consistenta carnoasa; suprafata inferioara este convexa, cea superioara e concava in functie de turgescenta frunzei Denumirea genului vine de la printul Raimondo di Sangro (1710-1771) din San Severo, nascut in Napoli, Italia. In 1753 Carl Linne, in Species Plantarum, include genul Sansevieria in Aloe. Genul Sansevieria a fost stabilizat de catre Thunberg in 1794 cu descrierea a doua specii, S. thyrsiflora si S. aethiopica. Denumiri populare pentru Agapanthus: Engleza - Lily of the Nile; Africa – agapant; Zulu – ubani. Agapanthus a fost descries pentru prima data in 1679 si a fost denumit de catre L’Heritier in 1788. Numele deriva din greaca ‘agape’ - iubire si ‘anthis’ – referitor la floare Amaryllis belladonna este originar din sudul Africii. Specie bulboasa, bulb de 2,5 cm, maroniu, rotund, otravitor pentru oameni. Tulpina are circa 75 cm lungime, de culoare verde. Frunze erecte, 18-50 cm lungime, glabre, verde deschis, lucioase, apar dupa inflorire. Denumirea genului vine de la printul Raimondo di Sangro (1710-1771) din San Severo, nascut in Napoli, Italia. In 1753 Carl Linne, in Species Plantarum, include genul Sansevieria in Aloe. Genul Sansevieria a fost stabilizat de catre Thunberg in 1794 cu descrierea a doua specii, S. thyrsiflora si S. aethiopica. Frunze opuse, sau in verticil de cate 3-5 frunze, simple, lanceolate si cu margini serate, 1-25 cm lungime, sempervirescente sau decidue. Floare pendula; 4 sepale lungi, subtiri; 4 petale scurte; ovar inferior. Fruct 5-25 mm, verde-rosietiv, rosu sau purpuriu; comestibil. Seminte numeroase. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. Arbust deciduu, 1.5-3 m inaltime. Lujeri usor spinosi, ritidom verde-maro, neted. Frunze decidue, limb ovat, margini dintate. Flori hermafrodite, solitare sau reunite in grupe de 2-4; corola formata din 5 petale rosii. Infloreste in martie-aprilie, odata cu aparitia frunzelor. Fruct poama, galben-verde, parfumate. Chelidonium majus - specie originara din Europa si Asua, creste in locuri umbrite, margini de strazi, pe langa zidurile vechi, de la campie pana la 1200 m altitudine. Wisteria sinensis - considerate specie invaziva in unele locuri de pe glob. In cele mai multe cazuri se naturalizeaza in locurile unde este cultivata ornamental. Acolo unde exista pericolul ca glicina sa devina invaziva este bine se fie inlocuita cu Aristolochia macrophylla, Bignonoa capreolata, Campsis radicand, Lonicera sempervirens, Wisteria frutescens. Prefera soluri alcaline, bogate in humus, umede, si expozitii insorite (suporta si umbrirea). Tolereaza conditiile de seceta din timpul verii. Creste bine sub arbori cu frunze cazatoare (Ulmus rubra, Tilia americana, Ostrya virginiana); florile fiind foarte mici cel mai bine e sa fie plantat in grupuri. Ajuga chamaepitys - erbacee anuala, Euro-mediteraneana, creste pe coastele mediteranei, in locuri calde si uscate, pana la 1500 m altitudine. |
Ultimele articole
Iris germanica - geofita rizomatoasa, originara din regiunea mediteraneana, creste din zona de campie pana la 1200 m altitudine. Iris pseudacorus - specie originara din Europa, Asia de SV, Africa de Sud, creste de-a lungul raurilor, lacurilor si mlastinilor, in ape putin profunde, de la campie pana la 1000 m altitudine. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. In 1899, Felix Hoffmann a produs un derivat, acidul acetil salicilic, care a inceput sa fie comercializat sub numele de aspirina. Lobelia erinus - erbacee anuala, originara din sudul Africii. Numele genului a fost dat in onoarea doctorului si botanistului Mathias de l’Obel.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||