|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica – Rosmarinus officinalis L. Sinonime – Rosmarinus lavandulaceus Noe Denumiri populare – biberye, rosmarin, rosmarino officinale, rosemary, morskaja rosa, romèro. Distributie si Habitat – originare din regiunile mediteraneene. Descriere – arbust sempervirescent, 50 – 300 cm; tulpina erecta, latita la baza, foarte ramificata; in partea inferioara a trunchiului scoarta se exfoliaza in fasii longitudinale, de culoare maronie-inchis. Frunzele sunt coriacee, persistente, sesile, lineare; suprafata superioara e verde lucioasa, cea inferioara este alba. Florile sunt reunite in grupuri la axila frunzelor; caliciu tubular; corola tubulara, albastra-violet. Tolerante – perioadele lungi de sol rece sau umed. Cerinte – are nevoie de soluri acide si bine drenate, moderat fertile, in expozitii insorite. Rezista pana le temperaturi minime de (-9) – (-7) °C. Plantele se protejeaza de gerurile invernale. Propagare – seminte, primavara, in sera la 20 °C. semintele germineaza dupa 1-2 saptamani. Prin butasi, dupa inflorire. Parteneri naturali si de gradina – Buddleja davidii, Canna ‘Pretoria’, Chrysanthemum x superbum, Cistus sp., Lavandula sp., Salvia sp., Verbena. Cultivare si varietati – ‘Prostratus’, ‘Arp’, ‘Benenden Blue’, ‘Pinkie’, Primley Blue’; R. o. var. albiflorus, Proprietati si Utilizari – ramurile cu frunze au proprietati aromatizante, aperitive, digestive, antispasmatice, diuretice, balsamice, antiseptice, stimulante. Ramurile tinere cu frunze se culeg primavara, evitand cele lignificate. Ramurile se usuca la umbra dispuse in straturi subtiri, sau reunite in buchete; se conserva in recipiente de sticla sau portelan. Din rozmarin se obtin uleiuri esentiale, utilizati in parfumerie si cosmetica, in lichioruri si farmacie. Pentru uzul intern, rozmarinul, are proprietati digestive, antispasmotice si carminative. Pentru uz extern este un bun antispetic. Uz intern – ramurile – pentru o buna digestie, stimularea diurezei, calmarea tusei, fortificant al organismului, se face o infuzie din 1 g in 100 ml apa. O ceasca dupa mesele principale. Tinctura din 2 g in 100 ml alcool de 70 °, macerat pentru 5 zile; jumate de lingurita, cu zahar. Tintura vinoasa din 2 g in 100 ml de vin, macerat pentru 5 zile; un pahar mic dupa mese. Uz extern – ramurile – pentru purificarea pieli, pentru reumatism. Infuzie din 5 g in 100 ml apa; spalari, clatiri si gargare, comprese si bai partiale. Bibliografie Clive Lane – Plants for Small Spaces – Horticulture Books, 2005 Jo Aann Gardner – Herbs in Bloom – Timber Press, 2005 Sarah Garland – The Complete Book of Herbs & Spices – Frances Lincoln, 2006 Umberto Boni, Gianfranco Patri – Guida Pratica e Illustrata per Riconoscere e Usare le Erbe – Gulliver, 1997
Imagini
Vezi si
Tulpina foarte subtire, erecta, ramificata, fin pubescenta, 15-45 cm inaltime. Frunze ovate pana la obovat-oblonge, petiolate, slab serate, varf obtuz, baza ingusta, glabre, slab pubescente, subtiri; frunzele superioare sunt mai mici. Flori in buchete, axilare; pedicel pubescent, mai mici sau egale cu caliciul; caliciu pubescent, 3 lobi scurti si 2 lobi mai lungi. Corola alba sau albastru-violet. Infloreste in iulie-septembrie. Specie originara din America de Nord, se gaseste la altitudini de pana la 1500 m; in Romania este foarte putin intalnita in parcuri si gradini ca specie ornamentala. Din frunze, ramuri si scoarta se extrage un ulei aromatic folosit in medicina. Erbacee perena, prostrata, pubescenta, 12-20 cm inaltime. Rizom scurt, radacini fibroase. Frunze dispuse in rozeta bazala, suprafata acoperita cu peri glandulari; limb spatulat, margine crenata; nervura mediana evidenta; petiol aripat. Inflorescente solitare, 1.5-3 cm diametru; involucru 3-8 mm inaltime, bractee ovate sau ovale Erbacee perena, bulboasa. Bulb oblung. Frunze 2-3, lanceolate, margine intreaga, varf acut, 30 x 3-6 cm. Flori albe, 6-20 hermafrodite, in umbela cu spata intreaga sau lobata, caduca; 6 tepale lanceolate, cca 1 cm; 6 stamine; ovar superior; peduncul 2 cm. Infloreste in mai-iunie. Fruct capsula. Angelica, arcangelica, Angelica di Boemia, archangel, wild celery, wild parsnip, bai zhi, engelwortel, angélique, Angelika, Brustwurz, Chora, padaganghwal, erva do Espirito Santo, djagill, anschelika, raiz del Epiritu Santo, radacina Sfantului duh. Arbore mic, 5-10 m inaltime; trunchi erect, diviz; ramuri tomentoase, erecte si espanse; scoarta gri-bruna, neteda; coroana deschisa, umbeliforma in varste adulte. Frunze persistente, alterne, simple; limb eliptic-lanceolat; margine serata; acuminate; nervatiuni lecundare sunt groase si profunde in limb, care pare umflat intre ele Arbust, 60-150 cm inaltime. Ramuri verde deschis, subtiri, pubescente, cu 4-12 muchii. Frunze pubescente, cu catev apuncte rasinoase; frunzele dinspre baza ramurilor sunt asezate cate 3-6 in verticil, limb ovat-eliptic, 8.5-16 x 6-9 mm, varf acut, slab dintate; frunzele dinsre varful lujerilor sunt opuse, lineare, intregi. Arbore, 25 m inaltime; coroana iregulata, ovala, deschisa. Lujeri maroni, subtiri, prezinta spini rosi-maroni de 1.5-2.5 cm lungime. Muguri mici, suprapusi. Frunze alterne, imparipenat-compuse; 7-19 foliole eliptice, obovate, opuse, margine intreaga, nervatiune penata, 4-5 cm lungime, verde sau verde glauc, toamna devin galbene. Arbust sempervirescent, 3-4 m inaltime. Frunze alterne, lung-petiolate, palmat-compuse, cu 7-9 foliole, coriacee; foliole obovate, glabre, margine intreaga, nervatiune penata; petiol subtire, 12-15 cm lungime. Inflorescenta terminala, glabra, 20 cm lungime; flori in raceme aranjate in umbele, 0.7-1 cm diametru; pedicel 5-8 mm lungime. Fruct drupa, ovoida, portocalie, 5 x 4 mm. Arbust erect, 1-2 m inaltime. Tulpina si ramuri subtiri. Frunze ovat-lanceolate, verde inchis. Flori albastru-violet cu galben in centru, 2.5 cm diametru; antere galbene. Infloreste in aprilie-august. Erbacee perena. Tulpina ramificata, 25-150 cm, pubescenta. Frunze amplexicaule, eliptice, oblonge sau fidate, margine intreaga sau pinat-fidata, glauce. Flori dispuse in panicule, florile ligulate sunt purpurii, cu 5 dinti, flori tubulare absente. Arbust, 4 m inaltime, coroana deasa. Scoarta bruna, aspra. Frunze persistente, coriacee, simple; limb spatulat, margine intreaga, varf rotund, baza obovata, nervura centrala evidenta, partea superioara verde inchis si lucioasa, partea inferioara mai deschisa, glabra; dispuse in verticile false. Inflorescenta umbela Astrantia major - originara din Europa, din nordul Spaniei pana in estul Rusiei, creste in padurile montane si subalpine, de la 100-2000 m altitudine. Planta erbacee perena, 15-25 cm inaltime; tuber subsferic, 1,5-4 cm. Radacini fasciculate. Tulpina scurta, neramificata, laxa. Frunze dublu-tripartite, incizate, culoare verde-glauc; frunze bazale, de 3-4 ori partite cu segmente oblong-lanceolate, varf obtuz si mucronat; frunze caulinare, 2 frunze, alterne sau sub-opuse, lamina tri-penat-sectate. Arbust erect, 1-2 m inaltime. Tulpina si ramuri subtiri. Frunze ovat-lanceolate, verde inchis. Flori albastru-violet cu galben in centru, 2.5 cm diametru; antere galbene. Infloreste in aprilie-august. |
Ultimele articole
Astrantia major - originara din Europa, din nordul Spaniei pana in estul Rusiei, creste in padurile montane si subalpine, de la 100-2000 m altitudine. Gradina Botanica Alpi Orientali situata la cota 1549 pe muntele Faverghera, reuneste specii endemice importante ale Alpilor. Este usor de ajuns, din Piata din Nevegal, cu telefericul sau la picior. Trollius europaeus - creste pe pasuni montane si subalpine, usor nitrofila, la 500-2100 m altitudine. Cirsium heterophyllum - originar din Europa – Siberia; creste pe turbarii, pe pasuni umede, pe langa cursuri de apa, la marginea padurilor, de la 800 la 2100 m altitudine. Achillea clavenae - creste pe pasunile alpine si subalpine, calcaroase, de la 1500-2600 m altitudine, sudul si sud-estul Europei.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||