Botanic Blog

Denumire stiintifica - Rhododendron

Sinonime –

Denumiri populare – azalea, rododendroni.

Distributie si Habitat – originar din China, Rusia, Himalaya, Afghanistan si Pakistam, Caucazi si Marea Neagra pana in Turcia, Spania, estul Americii de Nord.

Descriere – plante arbustive, 4 m inaltime. Radacini fasciculate, superficial. Frunze coriacee, lanceolate, obovate, pubescente, 0.3-75 cm lungime. Flori hermafrodite, axilare sau terminale, reunite in corimbe; caliciu persistent, 5 sepale; corola infundibuliforma sau campanulata, culoare variabila. Fruct capsula, contine cca 300-400 seminte foarte mici; 1 g contine pana la 10 000 seminte.

Rata de crestere -

Tolerante – nu tolereaza salinitatea apei, calcarul si vantul. In perioada de repaus tolereaza si temperaturile de -9 ˚C.

Cerinte – temperaturile optime 12-14 ˚C noaptea si 14-20 ˚C ziua. Au nevoie de umiditate relativa ridicata, cca 80-90 %. Prefera expozitiile semi-umbrite pe timpul verii; substrat poros, bogat in substante organice, acid, pH 4.5-6.0, fara calciu; pH-ul de 5.5 este ideal. Cal mai bun substrat este cel format din turba, pamant pentru padure, ace de pin, nisip si perlit, in porti egale. Substratul trebuie mentinut umed, mai ales pe perioada verii.

Rododendronii cu frunze mici cresc bine si in plin soare in zonele unde temperaturile maxime nu depasesc 32 ˚C.

Management – fertilizarea cu N:P:K – 4:1:2 pe timpul verii, la 2-3 saptamani. Primavara si toamna se fertilizeaza cu N:P:K – 3:1:2 la 4-6 saptamani. Se protejeaza de vant.

Propagare – prin butasi , altoire, sau seminte. Butasirea se face din iunie pana in septembrie, butasi de 5-6 cm, care au mugurele terminal format. Se elimina din frunze, se trateaza cu hormoni rizogeni si se pun la inradacinat pe un substrat din turba, pamant de padure si nisip in parti egale; se pastreaza la o temperatura de 20-22 ˚C si umiditate ridicata; inradacineaza dupa cca 20 zile.

Altoirea se face la exemplarele sempervirescente, din ianuarie oana in aprilie sau august-septembrie; port-altoiul (Rhododendron luteum), pentru sudare este nevoie de 6-8 saptamani, in sera.

Semanarea se face pentru a obtine port-altoi; trebuie folosite semintele imediat dupa maturitate deoarece isi pierd puterea germinativa. Substratul trebuie sa fie din turba, pamant de padure, si nisip. Semintele se acopera cu un strat subtire de mranita cernuta. Temperatura trebuie mentinuta la 15 ˚C si umiditate ridicata. Germinarea are loc dupa cca 20-40 zile.

Boli si daunatori – salinitatea apei produce cloroze si necroze pe marginea frunzelor.

Phytophthora cactorum provoaca uscarea tulpini, ramurilor si radacini.

Ovulinia azaleae si Botrytis provoaca pete mici necrotice pe petale.

Septonia azaleae provoaca ingalbenirea, uscarea si caderea frunzelor.

Phytophthora cinnamoni si Rhizoctonia solani ataca sistemul radical.

Exobasidium provoaca aparitia galelor pe frunze.

Caloptilia azaleella , larvele sunt miniere a frunzelor.

Parteneri naturali si de gradina –

Cultivaruri si varietati –

Specii deciudue de Rhododendron:

R. alabamense, R. albrechtii, R. amogianum, R. arborescens, R. atlanticum, R. austrinum, R. calendulaceum, R. canadense, R. canescens, R. cumberlandense, R. dilatatum, R. eastmanii, R. flammeum, R. kiyosumense, R. molle subsp. japonicum, R. nipponicum, R. nudipes, R. occidentale, R. pentaphyllum, R. periclymenoides, R. prinophyllum, R. prunifolium, R. quinquefolium, R. reticulatum, R. sanctum, R. schlippenbachii, R. vaseyi, R. viscosum, R. wadanum. R. weyrichii.

Proprietati si Utilizari –

Mit, Legenda si Folclor -

Bibliografie

Barbara Damrosch – The Garden Primer – Rodale Press, 2003

H. Edward Reiley – Succes with Rhododendrons and Azaleas – Timber Press, 2004

Homer E. Salley, Harold, E. Greer – Rhododendron Hybrids – Timber Press, 1992

James Cullen – Hardy Rhododendron Species – Timber Press, 2005

Leroy Abrams – Illustrated Flora of the Pacific States – Stanford, 1951

Denumire stiintifica – Lotus maculatus Breitf.

Sinonime –

Denumiri populare – pico de paloma.

Sursa photo: http://en.wikipedia.org

Distributie si Habitat – originara din Tenerife si Insulele Canare. Specie halofila cu cateva elemente xerofite in Frankenio-Astydamietum latifoliae, creste alaturi de Schizogyne sericea, Salsola divaricata, Astydamia latifolia si Crithmum maritimum. Endemica in Tenerife, unde creste in nordul insulei.

In Tenerife este reprezentata doar de cativa indivizi situati pe soluri rocioase de langa mare.

Descriere – erbacee, cu baza tulpinii lemnoasa, sub-arbust pendul. Tulpina pana la 1.5 m inaltime, glabra, gri-verzui matasos, internoduri 35-45 mm, stipele mici. Frunze imparipenat, cu 5 foliole; foliola 10-25 x 1 mm, subulate sau lineare, convex superior si concav inferior, margini intregi, varf obtuz–rotund, suprafata moderat pubescenta. Inflorescenta terminala pe lujeri vegetativi axilari scurti; 1-6 flori, pedicel 5-10 mm lungime, moderat-dens pubescent; caliciu campanulat, cca 5 mm diametru, curbat dar zigomorfic, perechea de sepale superioare sunt de 8 mm lungime, sepalele laterale cca 4 mm lungime, suprafata interioara este dens-scurt pubescenta, la exterior rar pubescenta, margini ciliate-barbate. Flori galben-portocaliu; aripi ca un cleste, limbul principal ovat sau lanceolat, auriculat, cca 20 x 6 mm, foarte rar pubescenta, clestele cca 5 mm lungime; vexillum cca 25 mm lungime, puternic recurvat, verde inchis la exterior si cu o dunga maroniu inchisa pe mijloc, in lungime, lanceolate, varf acut; carena ovata, cca 30 mm lungime, maronie spre varf; androceu diadelf, 5 stamine mai lungi, de cca 18 mm si 4 stamine mai scurte, cca 12 mm lungime, filamente unite la baza. Infloreste din decembrie pana in mai. Polenizare autogama si entomofila. Fruct 3-4 cm lungime, cilindric, linear, glabru, comprimat dupa fiecare samanta. Seminte sferice sau ovoide, maro inchis, lucioase, devin negre. 2n = 28

Rata de crestere – greu.

Tolerante – mai multe tipuri de sol, incluzand cele uscate si nisipoase, dar si cele alcaline-acide. Solurile secetoase le tolereaza mai bine decat cele umede. Nu tolereaza temperaturile mai mici de (-3 ˚C)

Cerinte – sol bine drenat, cu expozitie insorita.

Management – taierile se fac primavara, doar daca este necesar.

Propagare – prin seminte, semanate in containere, primavara sau toamna la 19-24 ˚C. Prin butasi semilignificati, vara, 10 cm lungime, tratati cu hormoni de inradacinare.

Boli si daunatori – frunzele se imbolnavesc in ambiente cu umiditate ridicata si aer inchis. Poate fi atacata de paianjeni, afide, Pseudococcus sp. (vierme alb), care cauzeaza incretirea frunzelor. Larvele de Cacoecimorpha pronubana, pot fi aplicate tratament biologice bazate pe larvicide.

Parteneri naturali si de gradina – Heliotropium arborescens, Salvia officinalis ‘Purpurascens’, Strobilanthes dyeriana.

Cultivaruri si varietati – ‘Amazon Sunset’, ‘Gold Flash’, Golden Treasure’, ‘Red Flash’, ‘Yellow Flash’.

Proprietati si Utilizari –

Mit, Legenda si Folclor -

Bibliografie

Allan M. Armitage – Armitage’s Garden Annuals – Timber Press, 2004

Barbara Ellis – Taylor’s Guide to Annuals – Houghton Mifflin Harcourt, 2000

David Joyce – Beste Flowers to Grow and Cut – Frances Lincoln, 2006

Larry Hodgson – Annuals for Every Purpose – Rodale Books, 2002

Roger DAjoz – tratado de Ecologia – Mundiprensa, 2003

Denumire stiintifica - Gardenia jasminoides

Genul a fost numit de Carl Linne dupa Dr. Alexander Garden naturalist din America de Nord.

Gardenia jasminoides a fost introdusa in Europa in anul 1761 din China, Taiwan, Vietnam si Japonia.

Sinonime –

Denumiri populare – cape jasmine, common gardenia, gardenie, Huang-chi-tzu, Pinyin, Wade-Giles, Zhi-zi.

Distributie si Habitat – originara in regiunile tropicale ale Africii de Sud, China si Japonia, cuprinde circa 250 de specii din care cea mai raspandita este Gardenia jasminoides.

Descriere – arbust sau arbore mic, creste 1-15 m inaltime. Frunze lucioase, sempervirescente, opuse, coriacee, ovale sau eliptice, de culoare verde inchis, 7-10 cm lungime. Flori mari solitare, duble sau semiduble, albe, de 5-12 cm diametru. Infloresc din mai pana in septembrie.

Cerinte – creste bine in ambiente luminoase dar nu in soare direct, umede. Insuficienta umiditatii ambientale provoaca caderea mugurilor. Pamant de frunze, acid, total lipsit de calcar, pH 4.5-5.5. Varietatile care infloresc primavara-vara au nevoie de o perioada de repaus vegetativ iarna, la o temperatura 12-18 ˚C si cu reducerea udarilor (la 7-10 zile). Pentru a inflori iarna temperatura nu trebuie sa scada sub 16-18 ˚C.

Management - taierea de corectare a coroanei se face primavara sau dupa caderea florilor. Se fertilizeaza de doua ori pe luna cu un fertilizant lichid pentru plante acidofile, in perioada de inflorire. Nu trebuie folosita apa de robinet, doar apa statuta sau apa minerala naturala demineralizata, daca nu frunzele se ingalbenesc, ramanand verzi doar nervurile. Transvazarea se poate face primavara, cand radacinile au umplut vasul. Se foloseste un vas cu o masura mai mare decat precedenta.

Propagare – prin butasi de varf, lungi de 8 cm, primavara. Inradacinarea are loc dupa 4-6 saptamani la temperatura de 20-24 ˚C. Prin seminte, primavara la 19-24 ˚C.

Boli si daunatori – Botrytis (ciuperca care apare pe radacini si muguri la speciile cultivate in sera), Cephaleuros virscens, Diaporthe gardeniae (ingalbenirea frunzelor), Mycosphaerella gardeniae, Pestalotia langloisii, Pellicularia (aparitia unor pete pe frunze si petiol, cauzeaza moartea frunzelor; pete de 0.7-10 mm diametru, circulare), Phomopsis gardeniae, Phyllosticta, nematozi, acarieni.

Pellicularia se poate controla prin ruperea si distrugerea frunzelor atacate, si la udari nu trebuie atinse frunzele deloc cu apa.

Controlarea Botrytis se face prin ruperea si distrugerea mugurilor atacati.

Calcarul excesiv din sol duce la aparitia clorozei. Controlarea clorozei se face prin adaugarea fertilizanti pa baza de fier in apa de udat.

Daca muguri se ingalbenesc si pica, chiar inainte de deschidere, este cauza unei atmosfere prea uscate si a insuficentei luminii. Iarna localizati Gardenia intr-un loc racoros, bine luminat al camerei si mariti umiditatea in jurul plantei.

Pierderea frunzelor poate fi cauza asfixieri radacinilor cu prea multa apa.

Meloidogyne incognita ataca plantele crescute in sera sau apartament. Plantele afectate nu mai cresc normal si frunzele devin marmorate.

Parteneri naturali si de gradina – Dianthus, Narcissus pseudonarcissus.

Cultivaruri si varietati – ‘August Beauty’ flori albe; ‘Florida’ 1 m inaltime, flori albe; ‘Grandiflora’ flori albe; ‘Radicans’; ‘Veitchii’ flori duble, albe.

Proprietati si Utilizari – fructele sunt prescrise pentru febra mare, insomnie si vomit cu sange. Extern sunt folosite pentru umflaturi si vanatai. 6-12 g de fruct uscat, pentru ceai.

In medicina traditional chineza, este interzis fructul pacientilor cu probleme la splina sau cu diaree.

Bibliografie

Constance Rogers, David J. Rogers – Woody Ornamentals for Deep South Gardens – University Press of Florida, 1991

Ellen Zachos – Tempting Tropicals – timber Press, 2005

Jacqueline Heriteau Ms – Complete Trees, Shrubs & Hedges – Creative Homeowner, 2005

Pascal P. Pirone – Diseases and Pests of Ornamental Plants – Wiley, 1978

Peter Loewer – The Evening Garden – Timber Press, 2002

Steven Foster, Yue Chongxi – Herbal Emissaries – Healing Arts Press, 1992