3
0

Denumire stiintifica – Begonia sp.

Numele genului Begonia a fost dedicat lui Michel Begon (1638-1710), guvernator de Antille, de catre Charles Plumier, care a introdus Begonia in Europa.

Sinonime

Denumiri populare – begonie.

Distributie si Habitat – raspandit in toate regiunile, de la cele tropicale la cele temperate calde. Exista circa 900 de specii, cele mai multe fiind perene, sunt impartite in 3 grupe principale: begonii tuberoase, begonii rizomatoase si radacini fasciculate.

Descriere – plante cu tulpini suculente, frunze asimetrice si flori unisexuate, lung pedunculate, grupate in dichaziu terminal. Florile ♂ de regula sunt caduce, formate din 4 petale ovale, dintre care doua sunt mai scurte, cele ♀ sunt formate din 4 petale egale, persistente. Fructul este o capsula aripata, in sectiune triangulara, cu multe seminte fine.

Cerinte – temperatura optima pentru cele mai multe begonii este de 13-29 ͦC. In zone calduroase, begoniile nu trebuie sa fie expuse in soare direct, lumina trebuie sa fie filtrata sau indirecta. In regiunile nordice begoniile trebuie umbrite in perioada primaverii si verii. Lumina prea puternica sau prea slaba poate cauza frunze pale, cresteri slabe, si flori putine. Umiditatea trebuie sa fie de 40-60 %. Daca pe marginea frunzelor devine maro, frunzele si florile cad este consecinta unei umiditati insufieciente. Daca umiditatea este prea mare apar bolile fugicide si bactericide. Terenul potrivit este usor acid cu pH 5.8-6.8, usor, bine aerat, bine drenat; perlitul si piatra ponce sunt necesare pentru asigurarea unui drenaj bun.

Management – inflorescentele ofilite se taie.

Propagare – Begoniile tuberose se inmultesc prin butasi sau diviziunea tuberculilor, daca acestia sunt de dimensiuni mari. Butasii trebuie facuti din ramurile bazale incepand din aprilie; lungimea lor trebuie sa fie de circa 7-10 cm. La inceput se pun intr-un amestec de jumate turba, jumate nisip. Succesiv se procedeaza la transplantari in functie de cresterea plantei.

Daca se divide tuberuculul este necasar taierea tuberculilor mai mari in portiuni, astfel incat fiecare din acestea sa contina macar un mugure sanatos, dupa care se planteaza.

Begoniile rizomatoase se inmultesc prin diviziunea rizomilor. Perioada ideala este in aprilie. Controlati ca fiecare portiune sa aibe un mugure bun.

Begoniile cu radacini fasciculate se inmultesc prin butasi din mai pana in august.

Majoritatea begoniilor se pot inmultii si prin seminte. Pentru a steriliza semintele amestecate cu nisip, se pun intr-o folie de aluminiu la 16-21 ͦC pentru o ora. Semintele au nevoie de lumina si umiditate pentru a germina, de aceea este bine sa nu fie acoperite cu pamant iar vasul sa fie acoperit cu folie de plastic sau cu sticla pentru a creste umiditatea.

Boli si Daunatori – nematozi, Pythium sp., Rhizoctonia sp..

Mit, Legenda si Folclor

Primele specii de begonie cultivate au fost cele de Begonia grandis in China, in jurul anilor 1400.

Prima begonie cultivata in Europa a fost o specie jamaicana, Begonia minor, pe care William Brown a trimis-o gradinilor Kew in 1777.

Bibliografie

Allan M. Armitage – Armitage’s Manual of Annuals, Biennials and Half-Hardy Perennials – Timber Press, 2001

Barbara Damrosch – The Garden Primer – Rodale Press, 2003

Mark C. Tebbitt – Begonias: Cultivation, Identification and Natural History – Timber Press, 2005

Imagini
Sus
Vezi si
Sus
Plante cultivate in ghivece
Schefflera arboricola

Arbust sempervirescent, 3-4 m inaltime. Frunze alterne, lung-petiolate, palmat-compuse, cu 7-9 foliole, coriacee; foliole obovate, glabre, margine intreaga, nervatiune penata; petiol subtire, 12-15 cm lungime. Inflorescenta terminala, glabra, 20 cm lungime; flori in raceme aranjate in umbele, 0.7-1 cm diametru; pedicel 5-8 mm lungime. Fruct drupa, ovoida, portocalie, 5 x 4 mm.

 
Codiaeum variegatum

Codiaeum variegatum are un aspect arbustiv, in mediul natural creste pana la 3,5 m iar in apartament poate ajunge 1 m. Creste circa 25 cm pe an. Frunzele sunt dispuse in spirala pe tulpina, simple, margine lobata; ondulata, persistente, galbene, purpurii sau rosi. Flori mici verzi.

 
Fuchsia

Frunze opuse, sau in verticil de cate 3-5 frunze, simple, lanceolate si cu margini serate, 1-25 cm lungime, sempervirescente sau decidue. Floare pendula; 4 sepale lungi, subtiri; 4 petale scurte; ovar inferior. Fruct 5-25 mm, verde-rosietiv, rosu sau purpuriu; comestibil. Seminte numeroase.

 
Cultivarea si intretinerea speciei Begonia rex

Specie rizomatoasa. Frunze ovate, 20 cm lungime, pe margini prezinta peri, verde inchis cu benzi verde metalizat la centru si pe marginea limbului, separate de o zona concentrica argintie. Flori roz, 3 cm diametru. Infloreste iarna.

 
Kohleria

Plante erbacee sau arbustive, perene, 20-150 cm inaltime. Tulpina erecta sau ascendenta, ramificata sau nu, pubescenta, glabra catre baza. Frunze opuse sau in verticile de cate 3, petiolate; lamina ovat-lanceolata, pubescenta. Inflorescenta terminala sau axilara, cu bractei foliare, flori axilare solitare in umbele sau cime sesile ori pedunculate.

 
Magnoliopsida
Clerodendrum bungei

Clerodendrum bungei - specie ornamentala, cultivata in parcuri si gradini dar si in ghivece pentru terase. Frunzele zdrobite lasa un miros neplacut. In climatele calde si umede devine invaziva.

 
Sophora davidii

Sophora deriva din limba araba si inseamna arbore cu flori de mazare. Epitetul specific davidii este in onoarea lui Abbe Armand David, un francez misionar si naturalist care a contribuit la cunoasterea florei si faunei din China.

Sophora davidii este originara din Hubei, China, unde creste pe locuri stancoase la altitudini de 1 000 - 3 500 m.

 
Epilobium angustifolium L.

Erbacee perena, vivace; rizom tarator, ramificat; tulpina 100-150 cm inaltime, erecta, simpla sau ramificata in partea de sus. Frunze, verticilate, opuse sau alterne; forma lanceolata, acuminata, margine dantelata sau intreaga; nervuri evidente pe partea inferioara. Inflorescenta racem, simplu sau compus, piramidala.

 
Acalypha hispida

Acalypha hispida - specie dioica, folosita ca specie ornamentala datorita spicelor rosii, decorative. In Asia este folosita ca specie medicinala. In Malaya decoctul de frunze si flori este folosit intern ca laxativ si diuretic.

 
Mutisia subspinosa Cav.

Subarbust volubil, 2-3 m lungime. Tulpina slab ramificata, glabra, ondulata, galben-verde, 3-aripata, aripi verzi, dintat-spinoasa, muguri axilari sunt alb-tomentosi. Frunze alterne, sesile; limb hastat, 8-10 x 0.6-1.3 cm, verde deschis, margini dintate, 10-14 perechi de dinti mucronati, varf lung-atenuat si terminat cu un carcel

 
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Lamium purpureum

Lamium purpureum - specie anuala, originara din Europa si Asia de V, creste in locuri cultivate, miristi, parloage, gradini de zarzavat, pe langa garduri.

 
Glechoma hederacea

Glechoma hederacea - specie perena, originara din Europa si Asia, creste in paduri, tufarisuri, livezi, locuri umbrite si umede, de la campie pana la 1400 m altitudine.

 
Ligustrum vulgare

Ligustrum vulgare - specie originara din Europa, vestul Asiei, creste prin paduri, tufarisuri, in zona forestiera, de la campie pana la 1200 m altitudine, in asociatie cu Cornus sp, Fraxinus ornus, Prunus spinosa, Quercus pubescens.

 
Prunella vulgaris

Prunella vulgaris - raspandita in Europa, Asia, Australia si nordul Africii, creste pe fanete, pasuni, tufarisuri, poieni si livezi, de la campie pana la 200 m altitudine.

 
Polygonum viviparum

Polygonum viviparum - specie perena, comuna prin pasunile alpine de la 1500 m pana la 2300 m altitudine.

 

Categorii

Link-uri

Download