Saccharum officinarum - trestia de zahar
Denumire stiintifica – Saccharum officinarum L.
Sinonime –
Denumiri populare – trestie de zahar, sugar cane, cane de azucar, ampeu, cana dulce, canna da zuccheri, canne de sucre, may mia, sakhara, teboe, tebu, uuka, Zukerrohr.
Distributie si Habitat – originara din Noua Guinee, este cultivata pentru tulpina bogata in zahar in India, China, Africa, America de Sud, Australia.
Descriere – erbacee perena, tulpina neramificata, 3-4 m inaltime, 3-5 cm diametru. Radacini de doua feluri, primul tip se formeaza din butas dupa plantare, sunt subtiri si ramificate; al doilea tip din primordiile lastarilor se dezvolta radacini carnoase si mai putin ramificate; cu varsta toate radacinile devin maro si se usuca. Frunze linear-lanceolate, 1.5 m lungime, 10 cm latime la baza, margini usor serate; nervura principala proeminenta, alba, concava pe partea superioara, si verde pe partea inferioara. Flori dispuse in panicule terminale, 1 m lungime. Spicurile sunt dispuse in perechi, unul pedicelat iar celalalt sesil, cu peri matasosi argintii. Glume egale, cartacee. Seminte ovate, galben-maro, 1 cm lungime. 2n = 80
Cerinte – climat cald, soluri fertile, apa abundenta.
Cultivaruri si Varietati – ‘Pele’s Smoke’ tulpini purpurii. ‘Violaceum’.
Proprietati si Utilizari – Radacinile au proprietati diuretice. Tulpina este dulce, emolienta, laxativa, diuretica, afrodisiaca, expectorant si tonic.
Mit, Legenda si Folclor –
Cortés a incurajat cultivarea trestiei de zahar in 1530. inainte de Cortés in Mexic si India au inceput sa produca miere, sau sirop distilat din frunze sau tulpini.
In 1600, Brazilia era cea mai mare cultivatoare de trestie de zahar, dupa care si Africa, India, Australia, si Hawaii.
Bibliografie
Ivan A. Cross – Medicinal Plants of the World – Humana Press, 2005
R. H. M. Langer, G. D. Hill – Agricultural Plants – Cambridge University Press, 1991
William W. Dunmire, Evangeline L. Dunmire – Gardens of New Spain – University of Texas Press, 2004