|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica – Tasmannia purpurascens Tasmannia, dupa Abel Janszoon Tasman. Sinonime – Drimys purpurascens Denumiri populare – broad leaf pepperbush. Distributie si Habitat – specie endemica in Australia, in padurile de Eucalyptus si la marginea padurilor de Nothofagus moorei, intre 1200 m si 1520 m altitudine. Descriere – arbust sau arbore mic, 1-5 m inaltime; lujeri rosietici, netezi sau usor striate sau tuberculate, glauci, purpurii. Frunze cu lamina ingust-lanceolata, oblong-lanceolata sau ingust-eliptica, 8-21 x 3-8 cm, baza atenuata, cuneata, varf acut sau obtuz; petiol pana la 5 mm lungime. Petale 2-3, 8-12 mm lungime, ovate. Florile mascule au pedicel 20-45 mm lungime; stamine 60-98. Florile femele au pedicel 12-39 mm lungime, 1-4 carpele. Infloreste in noembrie. Fructifica in februarie-iunie. Fruct apocarp, glauc, albastru-mov pana la negru-violet. 2-6 seminte, puternic curbate, 2.5-3.5 mm lungime. Rata de crestere – incet. Tolerante – umbrirea. Cerinte – prefera solurile bine drenate cu o buna umiditate in vara si iarna pentru cresteri viguroase. Propagare – prin seminte este foarte dificil. Prin butasire, la umbra. Boli si Daunatori – crescut in sera poate fi atacat de viermele alb care distruge frunzele.
Vezi si
Arbore deciduu, 30-40 m inaltime, tulpina dreapta, ramificata in partea superioara, coroana ovoidala, larga si rara. In tinerete scoarta este neteda, de culoare cenusie verzuie, iar la maturitate formeaza la baza o scoarta groasa cu crapaturi marunte, de culoare negricioasa. Lujerii rotunzi, turtiti la nivelul mugurilor, glabri, verzi-maslinii, cu muguri negriciosi. Subarbust, cu radacina lemnoasa si tulpini lignificate la baza, erecte in portiunile bazale. Frunze alterne; doua stipele transformate in spini, persistenti sau caduci; petiol scurt, limb oval sau subrotund, margine intreaga; carnoase, culoare verde-glauc. Flori solitare, peduncul lung la axila frunzelor superioare; caliciu din 4 sepale verzi; corola din 4 petale albe; stamine numeroase de culoare rosu-violet. Fructele de Morus nigra contin 9% zahar, acizi organici, pectina, taninuri, vitamina A si C si alte substante. Dudele fot fi mancate crude sau uscate, in budinci, gemuri, sau sosuri. Arbore cu coroana deasa, bogata, 30 m inaltime, cu ramuri erecte, rotunjita. Lujerii anuali, geniculati, bruni-galbui, cenusiu tomentosi, cu muguri ovoidali, cu doi solzi externi egali, deasemenea paslosi. La inceput scoarta este neteda si cenusie, la maturitate formeaza brazde longitudinale putin adanci. Arbust sau arbore mic, sempervirescent, 1-4 m inaltime. Tulpina prostrata sau ascendenta. Lujeri verzi, glabri, subtiri, flexibili, geniculati. Frunze 2-6 cm lungime, oblong-eliptice, varf obtuz sau acut, margine fin dintata; 3 nervuri proeminente, glabre pe fata superioara; petiol 12-15 mm lungime. Chrysosplenium alternifolium este o specie erbacee rara care creste in locuri umede si umbrite. Arbore sempervirescent, 10-40 m inaltime; in cultura 3 m. Ramuri pendule sau usor erecte. Scoarta neteda, gri-albicioasa pana la argintie. Frunze alterne, verzi inchis, 7-20 cm lungime, usor pubescente, oblong-eliptice, nervura centrala proeminenta, margini intregi si ondulate, varf acut, baza acuta. Numele genului, Melia, deriva din greaca, iar ‘azedarach’, cuvant din Persia si inseamna ‘arbore nobil’. Denumirii populare: Engleza: bread tree, Persian liliac, China berry; Nepal: bakaino; Tibet: smag sing. Distrubuire – in Nepal la 700-1700 m altitudine in apropierea satelor; in Iran Afghanistan, Pakistan, India, Bhutan si China. Arbust sau arbore mic, 7.5-15 m inaltime; ritidom subtire, solzos, produce un trunchi solzos. Frunze cu miros puternic de rom, obovate pana la eliptice, 3-15 x 1.2-7.5 cm, acute pana la ingust rotunde la varf, coriacee. Arbore deciduu, 9-18 m inaltime, coroana iregulata, sferica, piramidala. Scoarta este subtire, verde; prezinta ghimpi gri pe trunchi si ramuri. Frunze alterne, palmat-compuse, 5-7 foliole; foliole eliptice, margine serata, nervatiune penata, verzi, toamna raman tot verzi. Flori solitare, axilare, hermafrodite, pentamere, actinomorfe, roz sau albe. |
Ultimele articole
Parcul Botanic din Timisoara - parc care si-a pierdur functia initiala de parc botanic, actual functionand ca parc recreativ. Acalypha hispida - specie dioica, folosita ca specie ornamentala datorita spicelor rosii, decorative. In Asia este folosita ca specie medicinala. In Malaya decoctul de frunze si flori este folosit intern ca laxativ si diuretic. Lavandula stoechas - origine mediteraneana, difuza in Europa sud-occidentala, in Africa de nord si in Orientul Mijlociu pe coastele mediteraneene. Creste pe granit si alte substraturi acide, rar pe calcar. Astrantia major - originara din Europa, din nordul Spaniei pana in estul Rusiei, creste in padurile montane si subalpine, de la 100-2000 m altitudine. Gradina Botanica Alpi Orientali situata la cota 1549 pe muntele Faverghera, reuneste specii endemice importante ale Alpilor. Este usor de ajuns, din Piata din Nevegal, cu telefericul sau la picior.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||