|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica – Ginkgo biloba L. Prima descriere a genului si a speciei Ginkgo biloba a fost data de catre Linne (1771.) Sinonime – Salisburia adiantifolia Smith, Pterophyllus salisburiensia Nelson. Denumiri populare – arboreal pagoda, maidenhair tree, ya-chiao, maiden hair, ginkgo, arbre aux quarante ecus, entenfussbaum, ginkgobaum, Goethe-baum, nogueira do Japao, arbol de los 40 escudos. Distributie si Habitat – originar din China. Descriere – arbore deciduu, 40 m inaltime; scoarta gri, adanc brazdata pe exemplarele in varsta. Muguri maro, globosi, solzi imbricati. Frunze verzi, bi-lobate. Fruct globos-ovoid, drupa portocaliu-galbena. Seminte obovoide pana la elipsoidale, galben pana la portocaliu, 2.3 – 2.7 x 1.9-2.3. cm, rugoase. 2n = 24. Infloreste dupa 20-35 de ani. Rata de crestere – incet. Tolerante – tolereaza poluarea. Cerinte – prefera solurile adanci, bine-drenate dar nu secetoase, acide sau alcaline. Management – tunderile se fac primavara. Propagare – prin seminte. Semintele de Ginkgo biloba nu sunt cmplet dezvoltate cand cad din arbore. Daca sunt colectate dupa cadere, curatate, si lasate intr-o sera calda, embrionul va creste la marimea normala si va germina in 8-10 zile. Boli si Daunatori – Etillea zinckenella infecteaza fructele. Fussarium sp, Macrophomina phaseoli, Agrostis ipsilom si Gulcula panterinaria cauzeaza cel mai des moartea puietilor. Pseudomonas syringae cauzeaza pete pe frunze si cancerul tulpinii. Parteneri de gradina – Cultivaruri – ‘Albovariegata’ arbore cu o silueta subtire, creste incet. ‘Fairmont’ arbore cu silueta erecta si ingusta, creste repede. ‘Horizontalis’ arbore cu coroana larga si frunze mari, ramurile principale sunt orizontale. ‘Tremonia’ – forma subtire, ramuri mici si orizontale. Proprietati si Utilizari – Ginkgo biloba este cultivat in toate zonele temperate ale lumii in scopuri ornamentale. Radacinile de Ginkgo formeaza micoriza cu ciuperca Glomus epigaeum. In medicina traditionala chineza semintele sunt folosite ca astringent, tratarea astmei si regularea frecventei urinari. Frunzele de Ginkgo, sunt mentionate pentru prima data in Pharmaceutical Natural History of Southern Yunnan, publicata in 1436 in perioada dinastiei Ming, folosite extern pentru tratarea pielii si durerii de cap. Curiozitati – pana cu 350 de ani in urma aceasta specie se folosea strict in China, in habitatul natural, Japonia si Lorea. Ginkgo a fost importat in USA in1784 ca specie ornamentala Bibliografie Frederic RosengartenJr – Book of edible Nuts – Dover Publications Inc, 204 Hyla Cass – User’s Guide to Ginkgo Biloba – Basic Health Publication, 2002 Phyllis Balch – Prescription for Herbal Healing – Avery Health Guides, 2003 Teris A van Beek - Ginkgo Biloba – CRC Press, 2000
Imagini
Vezi si
Arbust deciduu, 2-5 m inaltime. Scoarta gri; ramurile tinere sunt galben-verzui. Frunze alterne; paripenat-compuse, 4-6 perechi de foliole oval-eliptice, 10-35 mm lungime; verzi inchis vara si galbene toamna; 5-10 cm lungime; stiple spinescente. Flori solitare; corola galbena, 20-25 mm lungime; cresc la axila frunzelor; infloresc din mai - iunie. Arbore mic, 10 m inaltime; ramuri muchiate. Frunze alterne, limb oblong sau ingust eliptic, baza rotunda, asimetrica, margini adanc serate; verde inchis stralucitor pe fata superioara, si verde deschis pe dos. Stipele lineare, 0.1 cm. Flori in fascicule, apar la axila frunzelor si pe lemnul vechi; florile mascule au 4-5 sepale imbricate, 0 petale Spartium junceum - specie des intalnita in parcuri si gradini ca specie ornamentala, se adapta pe orice tip de teren. In cel de-al II-lea Raboi Mondial, din tulpina acestei plante se producea o fibra pentru imbracaminte. Arbore mic; tulpina 6 m inaltime, subtire. Lujerii sunt pubescent. Frunze cu lamine obovate, 9-19 x 3.5-5.5 cm, varf scurt acuminat, baza acuta, subcoriacee, nervura mijlocie subglabra, nervurile secundare 10-13 perechi; petiol 3.5-10 mm, usor pubescent. Dovyalis caffra – fructe comestibile, cu continut ridicat de vitamina C (80-120 mg/g), potasiu (600 mg), se pot face dulceturi si jeleuri |
Ultimele articole
Astrantia major - originara din Europa, din nordul Spaniei pana in estul Rusiei, creste in padurile montane si subalpine, de la 100-2000 m altitudine. Gradina Botanica Alpi Orientali situata la cota 1549 pe muntele Faverghera, reuneste specii endemice importante ale Alpilor. Este usor de ajuns, din Piata din Nevegal, cu telefericul sau la picior. Trollius europaeus - creste pe pasuni montane si subalpine, usor nitrofila, la 500-2100 m altitudine. Cirsium heterophyllum - originar din Europa – Siberia; creste pe turbarii, pe pasuni umede, pe langa cursuri de apa, la marginea padurilor, de la 800 la 2100 m altitudine. Achillea clavenae - creste pe pasunile alpine si subalpine, calcaroase, de la 1500-2600 m altitudine, sudul si sud-estul Europei.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||