Denumire stiintifica – Begonia sp.
Numele genului Begonia a fost dedicat lui Michel Begon (1638-1710), guvernator de Antille, de catre Charles Plumier, care a introdus Begonia in Europa.
Sinonime –
Denumiri populare – begonie.
Distributie si Habitat – raspandit in toate regiunile, de la cele tropicale la cele temperate calde. Exista circa 900 de specii, cele mai multe fiind perene, sunt impartite in 3 grupe principale: begonii tuberoase, begonii rizomatoase si radacini fasciculate.
Descriere – plante cu tulpini suculente, frunze asimetrice si flori unisexuate, lung pedunculate, grupate in dichaziu terminal. Florile ♂ de regula sunt caduce, formate din 4 petale ovale, dintre care doua sunt mai scurte, cele ♀ sunt formate din 4 petale egale, persistente. Fructul este o capsula aripata, in sectiune triangulara, cu multe seminte fine.
Cerinte – temperatura optima pentru cele mai multe begonii este de 13-29 ͦC. In zone calduroase, begoniile nu trebuie sa fie expuse in soare direct, lumina trebuie sa fie filtrata sau indirecta. In regiunile nordice begoniile trebuie umbrite in perioada primaverii si verii. Lumina prea puternica sau prea slaba poate cauza frunze pale, cresteri slabe, si flori putine. Umiditatea trebuie sa fie de 40-60 %. Daca pe marginea frunzelor devine maro, frunzele si florile cad este consecinta unei umiditati insufieciente. Daca umiditatea este prea mare apar bolile fugicide si bactericide. Terenul potrivit este usor acid cu pH 5.8-6.8, usor, bine aerat, bine drenat; perlitul si piatra ponce sunt necesare pentru asigurarea unui drenaj bun.
Management – inflorescentele ofilite se taie.
Propagare – Begoniile tuberose se inmultesc prin butasi sau diviziunea tuberculilor, daca acestia sunt de dimensiuni mari. Butasii trebuie facuti din ramurile bazale incepand din aprilie; lungimea lor trebuie sa fie de circa 7-10 cm. La inceput se pun intr-un amestec de jumate turba, jumate nisip. Succesiv se procedeaza la transplantari in functie de cresterea plantei.
Daca se divide tuberuculul este necasar taierea tuberculilor mai mari in portiuni, astfel incat fiecare din acestea sa contina macar un mugure sanatos, dupa care se planteaza.
Begoniile rizomatoase se inmultesc prin diviziunea rizomilor. Perioada ideala este in aprilie. Controlati ca fiecare portiune sa aibe un mugure bun.
Begoniile cu radacini fasciculate se inmultesc prin butasi din mai pana in august.
Majoritatea begoniilor se pot inmultii si prin seminte. Pentru a steriliza semintele amestecate cu nisip, se pun intr-o folie de aluminiu la 16-21 ͦC pentru o ora. Semintele au nevoie de lumina si umiditate pentru a germina, de aceea este bine sa nu fie acoperite cu pamant iar vasul sa fie acoperit cu folie de plastic sau cu sticla pentru a creste umiditatea.
Boli si Daunatori – nematozi, Pythium sp., Rhizoctonia sp..
Mit, Legenda si Folclor –
Primele specii de begonie cultivate au fost cele de Begonia grandis in China, in jurul anilor 1400.
Prima begonie cultivata in Europa a fost o specie jamaicana, Begonia minor, pe care William Brown a trimis-o gradinilor Kew in 1777.
Bibliografie
Allan M. Armitage – Armitage’s Manual of Annuals, Biennials and Half-Hardy Perennials – Timber Press, 2001
Barbara Damrosch – The Garden Primer – Rodale Press, 2003
Mark C. Tebbitt – Begonias: Cultivation, Identification and Natural History – Timber Press, 2005
