Aconitum este cunoscut inca din antichitate ca planta otravitoare. Cea mai otravitoare parte a plantei sunt radacinile.

Gali si nemti extrageau sucul din toata planta pe cand in India se foloseau doar radacinile.

Faima acestei plante, care este considerata toxica si rea, este mentionata chiar si in mitologia greaca si latina. Ovidiu povesteste ca stapanul infernului Cerberus, caine cu trei capete a lui Ecate, saliva seminte de Aconitum. Cand Hercule, in timpul celei de-a douasprezecea sarcina, rapeste bestia din infern si o aduce pe pamant, furia cainelui era atat de mare incat saliva, la contactul cu solul, se transforma in plante de Aconitum.

In evul mediu – in afara de a face oamenii invizibili, aceasta planta magica are de asemenea si alte proprietati: se spune ca punand cateva flori de Aconitum intr-o punga sub perna va fi stimulata inteligenta si intelepciunea celor care aveau norocul de a dormi.

Denumirea populara – iarba diavolului – i se potriveste foarte bine. Pe cat este de frumoasa planta pe atat este de otravitoare pentru ca, intr-adevar, contine alcaloizii puternici, care pot fi absorbiti direct prin piele tinand doar un buchet in mana. Acesti alcaloizi actioneaza asupra sistemului nervos, determinand moartea prin paralizie respiratorie sau cardiaca.

Doar la sfârşitul anului 1700 Aconitum a fost introdus ca analgezic în medicină folosindu-se inflorescentele si frunzele proaspete sau uscate.

Sursa www.scienzenews.it