Denumire stiintifica - Aesculus hippocastanum L.

Denumiri populare – castanul porcesc, Horse chestnut, ippocastano, castagno d’India.

Distributie si Habitat – creste spontan in Europa de Sud-Est, Asia Mica de la campie pana la 1200 m altitudine.

Descriere – arbore inalt de pana la 25 m, cu tulpina groasa la baza de 1 m, dreapta sau usor rasucita, scoarta groasa, negricioasa, se desface in placi. Coroana mare, globuloasa, deasa, are lujerii glabri, grosi, cu mugurii mari (2 cm), umflati, cleiosi. Frunzele mari, sunt palmat-lobate, obovate, cu 5-7 foliole lungi de 10-25 cm, cuminate, baza cuneata, margine obtuz serata, la inceput pe dos ruginiu paroase, apoi glabre. Petiolul este lung de 15-20 m. Florile poligame, albe, patate cu rosu, de cca. 2 cm lungime, sunt prinse in panicule, erecte, piramidale, sau ilindrice, inalte de 20-30cm, se deschid in luna mai sau iunie. Fructul este deshiscent, ghimpos, globulos, de ca. 6 cm diametru, cu 3 valve carnoase, avand 1-2 seminte mari (castane), turtit-sferice, brune, lucitoare, cu gust amar, nu sunt comestibile. Fructificarea anuala, in lunile august septembrie. Longevitate, 150 ani. 

Tolerante – suporta tunderea, coroana poate fi condusa in diferite forme; tolereaza o umbrire usoara. Putin rezistenta la salinitatea terenului si agentilor atmosferici, acestea cauzand aparitia ruginei pe marginea frunzelor

Cerinte – solicita soluri profunde, bogate, reavene, usoare, nisipoase. Specie acidofila nu suporta terenurile calcaroase.

Propagare – prin seminte, varietatilor ornamentale prin altoire in oculatie, intre 15 iulie si 15 august, pe portaltoi de 1 an. Semintele se planteaza imediat dupa maturarea fructelor deoarece isi pierd repede puterea germinativa.

Boli si daunatori - este rezistent la ger, dar este vatamat din cauza secetei, a arsitei si fumului care ataca frunzele, ce se ingalbenesc si se necrozeaza pe margine.

Cameraria ohridella ataca frunzele provocand uscarea frunzelor.

Proprietati si Utilizari – se foloseste in parcuri si gradini, ca arbore de aliniamente, solitar sau in grupuri. Florile sunt melifere, iar semintele contin amidon, albumine, tanin, saponina si ulei comestibil, din care se poate fabrica sapun, ulei tehnic, clei, medicamente. Specia nu prezinta interes forestier, lemnul fiind de calitate inferioara.

Scoarta de pe ramuri si semintele au proprietati astringente, antihemoroidale, vaso-protector.

Scoarta se recolteaza in martie, inainte ca planta sa intre in vegetatie, de pe lujerii de doi-trei ani. Semintele se culeg la caderea lor, in octombrie. Atat scoarta cat si semintele taiate in jumate se usuca la soare, si se conserva in saci de hartie sau bumbac.

Pentru hemoroizi, se face un decoct din 6 g de seminte in 100 ml apa; se fac spalari, impachetari si comprese locale timp de 15 minute.

Faina din seminte de Aesculus hippocastanum infuza in apa de baie are efect astringent, improspatator si tonificant.

Curiozitati – in trecut fructele erau folosite pentru hranirea animalelor, de unde vine si denumirea populare. Semintele se foloseau pentru producerea fainii si, dupa prajire, un inlocuitor al cafelei.