24
Mar
2009
Aesculus hippocastanum - castan porcesc
Arbori si arbusti | Magnoliopsida

Denumire stiintifica - Aesculus hippocastanum L.

Denumiri populare – castanul porcesc, Horse chestnut, ippocastano, castagno d’India.

Distributie si Habitat – creste spontan in Europa de Sud-Est, Asia Mica de la campie pana la 1200 m altitudine.

Descriere – arbore inalt de pana la 25 m, cu tulpina groasa la baza de 1 m, dreapta sau usor rasucita, scoarta groasa, negricioasa, se desface in placi. Coroana mare, globuloasa, deasa, are lujerii glabri, grosi, cu mugurii mari (2 cm), umflati, cleiosi. Frunzele mari, sunt palmat-lobate, obovate, cu 5-7 foliole lungi de 10-25 cm, cuminate, baza cuneata, margine obtuz serata, la inceput pe dos ruginiu paroase, apoi glabre. Petiolul este lung de 15-20 m. Florile poligame, albe, patate cu rosu, de cca. 2 cm lungime, sunt prinse in panicule, erecte, piramidale, sau ilindrice, inalte de 20-30cm, se deschid in luna mai sau iunie. Fructul este deshiscent, ghimpos, globulos, de ca. 6 cm diametru, cu 3 valve carnoase, avand 1-2 seminte mari (castane), turtit-sferice, brune, lucitoare, cu gust amar, nu sunt comestibile. Fructificarea anuala, in lunile august septembrie. Longevitate, 150 ani. 

Tolerante – suporta tunderea, coroana poate fi condusa in diferite forme; tolereaza o umbrire usoara. Putin rezistenta la salinitatea terenului si agentilor atmosferici, acestea cauzand aparitia ruginei pe marginea frunzelor

Cerinte – solicita soluri profunde, bogate, reavene, usoare, nisipoase. Specie acidofila nu suporta terenurile calcaroase.

Propagare – prin seminte, varietatilor ornamentale prin altoire in oculatie, intre 15 iulie si 15 august, pe portaltoi de 1 an. Semintele se planteaza imediat dupa maturarea fructelor deoarece isi pierd repede puterea germinativa.

Boli si daunatori - este rezistent la ger, dar este vatamat din cauza secetei, a arsitei si fumului care ataca frunzele, ce se ingalbenesc si se necrozeaza pe margine.

Cameraria ohridella ataca frunzele provocand uscarea frunzelor.

Proprietati si Utilizari – se foloseste in parcuri si gradini, ca arbore de aliniamente, solitar sau in grupuri. Florile sunt melifere, iar semintele contin amidon, albumine, tanin, saponina si ulei comestibil, din care se poate fabrica sapun, ulei tehnic, clei, medicamente. Specia nu prezinta interes forestier, lemnul fiind de calitate inferioara.

Scoarta de pe ramuri si semintele au proprietati astringente, antihemoroidale, vaso-protector.

Scoarta se recolteaza in martie, inainte ca planta sa intre in vegetatie, de pe lujerii de doi-trei ani. Semintele se culeg la caderea lor, in octombrie. Atat scoarta cat si semintele taiate in jumate se usuca la soare, si se conserva in saci de hartie sau bumbac.

Pentru hemoroizi, se face un decoct din 6 g de seminte in 100 ml apa; se fac spalari, impachetari si comprese locale timp de 15 minute.

Faina din seminte de Aesculus hippocastanum infuza in apa de baie are efect astringent, improspatator si tonificant.

Curiozitati – in trecut fructele erau folosite pentru hranirea animalelor, de unde vine si denumirea populare. Semintele se foloseau pentru producerea fainii si, dupa prajire, un inlocuitor al cafelei.

Imagini
Sus
Vezi si
Sus
Arbori si arbusti
Ulex europaeus

Ulex europaeus - originar din centrul si vestul Europei, creste in paduri de Pinus pinaster, Arbutus unedo, Erica arborea, Calluna vulgaris, Cytisus scoparius, pana la 1000 m altitudine.

 
Cananga odorata

Arbore sempervirescent, 10-40 m inaltime; in cultura 3 m. Ramuri pendule sau usor erecte. Scoarta neteda, gri-albicioasa pana la argintie. Frunze alterne, verzi inchis, 7-20 cm lungime, usor pubescente, oblong-eliptice, nervura centrala proeminenta, margini intregi si ondulate, varf acut, baza acuta.

 
Viburnum tinus

Denumiri populare: engleza – Laurestinus Viburnum, Laurel tinus, Tinus laurifolius; italiana – lentaggine, lauro-tino, alloro-tino, laurentino.

Viburnum tinus este originar din sudul Europei si regiunea Mediteraneana.

 
Polygala chamaebuxus

Polygala chamaebuxus - planta perena, sempervirescenta, subfrutescenta; originara din Europa Centrala, de Est si Sud-Est; creste pe locuri stancoase, in etajul subalpin.

 
Larix decidua

Larix decidua - originara din Alpi, creste pe locuri rocioase, grohotisuri, pe pasuni alpine, in asociatii cu Picea abies si Pinus cembra, de la 1500 pana la 2000 m altitudine.

 
Magnoliopsida
Tanacetum parthenium

Tanacetum parthenium - specie perena, originara din Europa centrala si de Sud, Asia Mica, cultivata ca planta ornamentala si adesea salbaticita, prin paduri, tufarisuri si taieturi de padure, in regiunea dealurilor.

 
Ibicella lutea

Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei.

 
Ajuga reptans L. - vinetica

 Ajuga reptans - specie perena, originara din Europa, Asia Mica, Africa de N, creste prin tufisuri, fanete si margini de paduri.

 
Solanum tuberosum - cartoful

Solanum tuberosum - specie originara din America de Sud, se cultiva in toate tarile din zona temperata a globului.

 
Dimorphoteca pluvialis

Dimorphoteca pluvialis - erbacee anuala, specie originara din Africa de Sud.

 
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Zi de primavara

Zi de primavara la inceput de februarie. 

 
Gradina de trandafiri sezonul 1

Vara cu tendinte de toamna, dar trandafirii o duc bine in gradina. din mai si pana acum infloresc fara oprire.

 
Gradina de trandafiri

In coltul dedicat trandafirilor incepe sa fie tot mai multa culoare, mai sunt doi trandafiri care inca nu au inflorit, dar o vor face in curand pentru ca sunt plini de boboci. 

 
Noapte de vara

Sper ca fiecare dintre noi, in fiecare zi, sa aibe un moment pentru a-si privii copii in ochi si a vedea miracolul vietii, un moment pentru a mirosii iarba si florile, pentru a saluta stelele si pe cei plecati la cer...

 
Rozarium

Rozarium…sau cel putin asa vreau sa imi numesc coltul de liniste care in sfarsit se contureaza si in gradina, nu doar in imaginatia mea.

 

Categorii

Link-uri