25
Mar
2009
Alnus incana (L.) Moench - anin alb
Arbori si arbusti | Magnoliopsida

Denumire stiintifica - Alnus incana (L.) Moench

Alnus deriva din celtica ‘al lan’ = langa rauri; numele specific incana deriva de la latinul ‘canuto’ = alb, referitor la fata inferioara a frunzelor.

Sinonime – Betula alnus, Betula incana.

Denumiri populare – anin alb, aulne blanc, Grauerle, Weisserle, ontano bianco, mountain alder.

Distributie si Habitat – originara din Europa de Nord si Centrala, Caucaz, Asia de Est si America de Nord.

Descriere – arbore sau arbust manoic, care poate ajunge 20 m, cu tulpina adeseori stramba, coroana cu ramuri groase, ascendente, frunzis bogat, lujerii în tinerete cenusii, pubescenti. Scoarta neteda, lucioasa, cenusie albicioasa, la exemplarele batrane, spre baza cu crapaturi putin adanci. Frunzele lat eliptice pana la ovate, de 4-10 cm lungime, 4-6 cm latime, la baza rotunjite, dublu dintate si lobulate, varf ascutit, pe fata verzi cenusii, pe dos albe cenusii, paroase; dispuse altern. Nervurile laminei sunt drepte, neramificate spre capete. Florile unisexuate, în amenti, se formeaza vara si se deschid înainte de înfrunzire, în primavara urmatoare. Dupa fecundare, cele femele formeaza conulete fructifere (strobili) mici, sesile, grupate cate 4-8, la un loc. Fructele sunt samare pentagonale, mici, îngust aripate, rosii-brune. Aripile semintei sunt prevazute cu saci de aer, care plutind pe apa le ajuta la diseminare.

Rata de crestere – repede, drajoneaza puternic si lastareste slab, avand o longevitate mica, sub 100 ani, în medie 50-60 ani.

Tolerante – poluarea atmosferica, fumul, seceta si umbrirea. Rezistent la ger.

Cerinte – specie rustica, adaptata conditiilor montane aspre, cu sezon de vegetatie scurt, suportand bine gerurile mari de la altitudinile în care creste. Prefera amplasarile luminoase si umede.

Este mai putin exigenta fata de sol, vegetand bine atat pe soluri bogate, afanate, cat si pe soluri compacte,

reci, pe calcare sau din contra pe soluri acide din turbarii, sau insuficient formate, crude. Rezista la excesul de apa cat si la seceta din sol.

Propagare – seminte semanate toamna, iarna si primavara timpuriu pe zapada, sau prin altoire la

varietatile decorative, portaltoiul fiind A. glutinosa.

Boli si daunatori – Phytoptus rudis.

Cultivaruri si varietati – ‘Angustissima’ frunze ingust si iregulat incize, ‘Aurea’ lujeri anuali sunt galbeni, ‘Bolleana’ cu frunze iregulat patate cu galben,

Proprietati si Utilizari – specie de interes forestier, întrebuintata ca planta pioniera, datorita rusticitatii sale,

punand în valoare luncile si consolidand malul apelor curgatoare, terenurile degradate, versantii repezi, ravenele si bazinele torentilor montani. Prin drajonarea puternica fixeaza terenul împiedecand erodarea în zonele cu pante accentuate.

Lemnul se prelucreaza bine, se slefuieste usor, are o rezistenta medie în aer si în apa, între 10 si 40 ani, întrebuintandu-se la confectionarea placajelor si a placilor din aschii, creioane, cutii, ambalaje, produse de strungarie. Substantele tanante din scoarta sunt folosite în vopsitorie, scoarta si fructele avand proprietati tinctoriale.

Se poate folosi ca specie pentru spatii verzi publice, imbogatind solul in azot datorita nodozitatilor de pe radacini si fertilizandu-l prin litiera.

Scoarta este folosita impotriva reumatismului, americanii o foloseau in tratarea anemiei, si diaforeica, pentru probleme urinare.

Bibliografie

C. Colston Burrell – Native Alternatives Invasive Plants – Brooklyn Botanic Garden, 2006

E. Hulten – Flora of Alaska and Neighboring Territories – Stanford University Press

Gary Stacey, Robert H. Burris, Harold J.Evans – Biological Nitrogen Fixation – Springer, 1992

James Stubbendieck, Stephan L. Hatch, L.M. Landholt – North American Wildland Plants – University of Nebraska Press, 2004

M.M. Grandtner – Elsevier’s Dictionary of Trees – Elsevier Science, 2005

M. Forrest – Landscape Trees and Shrubs – CABI Publishing, 2006

Vezi si
Sus
Arbori si arbusti
Santolina chamaecyparissus - limbricarita

Specie perena, tulpina 10-60 cm inaltime, erecta sau pendenta; lujeri nefloriferi sunt verde-gri-tomentos; lujerii floriferi sunt simpli, fara frunze inainte de inflorescenta. Frunze des pectinat-dintate pana la penatsectate. Involucru 6-10 mm latime, emisferic, subtruncat sau nu, sau slab rotunde la baza; bractei lanceolat-ovate, carinate, cele interioare cu varf rotund. Flori dispuse in capitul, galben stralucitor.

 
Punica granatum - rodia

Genul Punica cuprinde doua specii de arbusti sau arbori mici, originari din regiunile Mediteraneene, nordul Africii, Iran, si Afganistan. Frunze opuse, limb oval-lanceolat cu marginea intreaga. Flori rosii-portocalii, galbene sau albe. Fructe comestibile.

 
Wisteria sinensis - glicina

Wisteria sinensis - considerate specie invaziva in unele locuri de pe glob. In cele mai multe cazuri se naturalizeaza in locurile unde este cultivata ornamental.

Acolo unde exista pericolul ca glicina sa devina invaziva este bine se fie inlocuita cu Aristolochia macrophylla, Bignonoa capreolata, Campsis radicand, Lonicera sempervirens, Wisteria frutescens.

 
Calophyllum inophyllum

Arbore. Tulpina groasa, iregulat ramificata, 8-20 m inaltime; trunchi mic cu scoarta aspra si neagra; ramuri orizontale. Frunze opuse, verde inchis; limb eliptic, 10-20 x 6-9 cm, baza rotunda, varf rotund, margina intreaga; nervuri paralele si perpendiculare pe nervura mijlocie. Flori in cime axilare de 4-15 flori; rahisul inflorescentei este alb-crem; flori albe, 2.5 cm diametru si 0.8-1.4 cm lungime.

 
Pavonia multiflora

 Genul apartine familiei Malvaceae, tribul Malvavisceae, care este caracterizat prin numarul de stil-uri care este dublu fata de cel al carpelelor.

 
Magnoliopsida
Caltha palustris

Planta erbacee, radacini rizomatoase, 2-4 mm diametru. Tulpina erecta, tubuloase sau fistiloase, spongioase si striate longitudinal. Frunze bazale, lung petiolate (5-20 cm); limb cordat, margine crenata, ondulata, carnoas, varf obtuz, culoare verde stralucitor. Frunze caulinare sunt asemanatoare cu cele bazale doar ca sunt mai mici, sessile sau subsesile.

 
Astrantia major - stevie de munte

Astrantia major -  originara din Europa, din nordul Spaniei pana in estul Rusiei, creste in padurile montane si subalpine, de la 100-2000 m altitudine.

 
Cercis siliquastrum - arborele lui Iuda

 Cercis siliquastrum - arbore sau arbust, originar din regiunile mediteraneene, Crimeea si Asia Mica, cultivat ca planta ornamentala in parcuri si gradini.

 
Albizzia julibrissin

Albizzia julibrissin - cultivata ca specie ornamentala in parcuri si gradini, in grupuri de cate 3, sau in aliniamente stradale.

Genul a fost denumit de catre Antonio Duranzzini, in 1772 dupa italianul Filippo degli Albizzi.

 
Ageratum houstonianum - pufuleti

Ageratum houstonianum este o specie ornamentala, cultivata pentru borduri, flori taiate sau ghivece.

 
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Gradina de trandafiri sezonul 1

Vara cu tendinte de toamna, dar trandafirii o duc bine in gradina. din mai si pana acum infloresc fara oprire.

 
Gradina de trandafiri

In coltul dedicat trandafirilor incepe sa fie tot mai multa culoare, mai sunt doi trandafiri care inca nu au inflorit, dar o vor face in curand pentru ca sunt plini de boboci. 

 
Noapte de vara

Sper ca fiecare dintre noi, in fiecare zi, sa aibe un moment pentru a-si privii copii in ochi si a vedea miracolul vietii, un moment pentru a mirosii iarba si florile, pentru a saluta stelele si pe cei plecati la cer...

 
Rozarium

Rozarium…sau cel putin asa vreau sa imi numesc coltul de liniste care in sfarsit se contureaza si in gradina, nu doar in imaginatia mea.

 
S-au copt capsunii

Da, s-au copt capsunii, fetita ii verifica in fiecare zi si isi face portia de fructe. Imi place atat de mult sa o vad cum merge si ii cauta sa vada daca sunt rosii sau albi, dar face cum face si vine in casa cu capsuni inrositi doar pe o parte, ... e nevoie de vitamina C :)

 

Categorii

Link-uri