25
Mar
2009
Alnus incana (L.) Moench - anin alb
Arbori si arbusti | Magnoliopsida

Denumire stiintifica - Alnus incana (L.) Moench

Alnus deriva din celtica ‘al lan’ = langa rauri; numele specific incana deriva de la latinul ‘canuto’ = alb, referitor la fata inferioara a frunzelor.

Sinonime – Betula alnus, Betula incana.

Denumiri populare – anin alb, aulne blanc, Grauerle, Weisserle, ontano bianco, mountain alder.

Distributie si Habitat – originara din Europa de Nord si Centrala, Caucaz, Asia de Est si America de Nord.

Descriere – arbore sau arbust manoic, care poate ajunge 20 m, cu tulpina adeseori stramba, coroana cu ramuri groase, ascendente, frunzis bogat, lujerii în tinerete cenusii, pubescenti. Scoarta neteda, lucioasa, cenusie albicioasa, la exemplarele batrane, spre baza cu crapaturi putin adanci. Frunzele lat eliptice pana la ovate, de 4-10 cm lungime, 4-6 cm latime, la baza rotunjite, dublu dintate si lobulate, varf ascutit, pe fata verzi cenusii, pe dos albe cenusii, paroase; dispuse altern. Nervurile laminei sunt drepte, neramificate spre capete. Florile unisexuate, în amenti, se formeaza vara si se deschid înainte de înfrunzire, în primavara urmatoare. Dupa fecundare, cele femele formeaza conulete fructifere (strobili) mici, sesile, grupate cate 4-8, la un loc. Fructele sunt samare pentagonale, mici, îngust aripate, rosii-brune. Aripile semintei sunt prevazute cu saci de aer, care plutind pe apa le ajuta la diseminare.

Rata de crestere – repede, drajoneaza puternic si lastareste slab, avand o longevitate mica, sub 100 ani, în medie 50-60 ani.

Tolerante – poluarea atmosferica, fumul, seceta si umbrirea. Rezistent la ger.

Cerinte – specie rustica, adaptata conditiilor montane aspre, cu sezon de vegetatie scurt, suportand bine gerurile mari de la altitudinile în care creste. Prefera amplasarile luminoase si umede.

Este mai putin exigenta fata de sol, vegetand bine atat pe soluri bogate, afanate, cat si pe soluri compacte,

reci, pe calcare sau din contra pe soluri acide din turbarii, sau insuficient formate, crude. Rezista la excesul de apa cat si la seceta din sol.

Propagare – seminte semanate toamna, iarna si primavara timpuriu pe zapada, sau prin altoire la

varietatile decorative, portaltoiul fiind A. glutinosa.

Boli si daunatori – Phytoptus rudis.

Cultivaruri si varietati – ‘Angustissima’ frunze ingust si iregulat incize, ‘Aurea’ lujeri anuali sunt galbeni, ‘Bolleana’ cu frunze iregulat patate cu galben,

Proprietati si Utilizari – specie de interes forestier, întrebuintata ca planta pioniera, datorita rusticitatii sale,

punand în valoare luncile si consolidand malul apelor curgatoare, terenurile degradate, versantii repezi, ravenele si bazinele torentilor montani. Prin drajonarea puternica fixeaza terenul împiedecand erodarea în zonele cu pante accentuate.

Lemnul se prelucreaza bine, se slefuieste usor, are o rezistenta medie în aer si în apa, între 10 si 40 ani, întrebuintandu-se la confectionarea placajelor si a placilor din aschii, creioane, cutii, ambalaje, produse de strungarie. Substantele tanante din scoarta sunt folosite în vopsitorie, scoarta si fructele avand proprietati tinctoriale.

Se poate folosi ca specie pentru spatii verzi publice, imbogatind solul in azot datorita nodozitatilor de pe radacini si fertilizandu-l prin litiera.

Scoarta este folosita impotriva reumatismului, americanii o foloseau in tratarea anemiei, si diaforeica, pentru probleme urinare.

Bibliografie

C. Colston Burrell – Native Alternatives Invasive Plants – Brooklyn Botanic Garden, 2006

E. Hulten – Flora of Alaska and Neighboring Territories – Stanford University Press

Gary Stacey, Robert H. Burris, Harold J.Evans – Biological Nitrogen Fixation – Springer, 1992

James Stubbendieck, Stephan L. Hatch, L.M. Landholt – North American Wildland Plants – University of Nebraska Press, 2004

M.M. Grandtner – Elsevier’s Dictionary of Trees – Elsevier Science, 2005

M. Forrest – Landscape Trees and Shrubs – CABI Publishing, 2006

Vezi si
Sus
Arbori si arbusti
Tibouchina urvilleana

Tibouchina urvilleana - arbust, pana la 4 m inaltime. Genului Tibouchina apartin aproximativ 350 de specii de arbusti si subarbusti din America tropicala, cele mai multe dintre ele regasindu-se pe tot globul cultivate ca specii ornamentale.

 
Ficus carica

Ficus carica - specie cultivata de peste 5000 de ani in vestul Asiei, nu se cunoaste locul de provenienta.

 
Cocos nucifera

Palmier monoic, cu o singura tulpina. Trunchi erect, gri, 20 m inaltime si 50 cm diametru. Frunzele sunt paripenat-compuse, 200-250 perechi de foliole linear-lanceolate. Frondele au 4,5-5,5 m lungime cu petiola care face un sfert din lungime. Foliolele au 1,5-5 cm latime. Petiolul si rahisul pot fi verzi sau bronz.

 
Alnus cordata

Alnus cordata este un arbore foios, originar din Italia si Corsica, creste spontan pe soluri slab drenate, la semi-umbra. Specia poate tolera expunerea maritima, conditiile de seceta si atmosfera prafoasa. Cultivat ca arbore ornamental in gradini si parcuri.

 
Cyphomandra betacea

Cyphomandra betacea - arbore mic, originar din Peru si Cile, in padurile tropicale, de la 700-2000 m altitudine. Este cultivat in Brazilia, Argentina, Columbia, Venezuela si Noua Zeelanda pentru fructele sale comestibile, sau ca arbore ornamental. Fructele pot fi consumate coapte sau crude, in salate si deserturi. Este indicat ca semintele si coaja sa fie indepartate. Fructele contin proteine, vitamina C si E, vitamina A. 

 
Magnoliopsida
Globularia cordifolia

Subarbust; tulpina prostrata sau taratoare cu soloni. Tulpini florifere, 2-14 cm fara frunze sau cu 1-2 bractee. Frunze sempervirescente, alterne, lamina uninerva, coriacee, 4-7 x 10-20 mm, obovate sau spatulate, suborbiculare, varf rotund, mucronate; petiol 2-4 cm.

 
Tanacetum vulgare

Tanacetum vulgare - specie perena, originara din Europa si Asia, creste pe locuri necultivate, langa drumuri si garduri, pe malurile raurilor, pe terenuri acide, pana la 1600 m altitudine.

 
Lychnis coronaria - barba imparatului, floarea cununii

Erbacee bienala. Tulpina erecta, argintiu-pubescenta, simpla sau ramificata, 30-80 cm inaltime. Frunzele bazale sunt petiolate, oblong-lanceolate, spatulate, 5-10 cm x 10-25 mm, margini intregi, varf acut; cele caulinare sunt sesile, oblong-ovate, hirsute, 5-12 cm lungime. Inflorescenta panicul terminal, peduncul 10 cm lungime

 
Populus nigra

Populus nigra - arbore dioic, originar din Europa si Asia, creste de la 300 pana la 1700 m altitudine.

 
Tropaeolum majus L. - nasturium, capucine

Tropaeolum majus este originar din Peru, unde creste de-a lungul coastelor si a padurilor de foioase. Tot in Peru, se cultiva pentru prepararea salatelor. Frunzele sunt bogate in minerale, vitamina C si un antibiotic natural.

 
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Zi de primavara

Zi de primavara la inceput de februarie. 

 
Gradina de trandafiri sezonul 1

Vara cu tendinte de toamna, dar trandafirii o duc bine in gradina. din mai si pana acum infloresc fara oprire.

 
Gradina de trandafiri

In coltul dedicat trandafirilor incepe sa fie tot mai multa culoare, mai sunt doi trandafiri care inca nu au inflorit, dar o vor face in curand pentru ca sunt plini de boboci. 

 
Noapte de vara

Sper ca fiecare dintre noi, in fiecare zi, sa aibe un moment pentru a-si privii copii in ochi si a vedea miracolul vietii, un moment pentru a mirosii iarba si florile, pentru a saluta stelele si pe cei plecati la cer...

 
Rozarium

Rozarium…sau cel putin asa vreau sa imi numesc coltul de liniste care in sfarsit se contureaza si in gradina, nu doar in imaginatia mea.

 

Categorii

Link-uri