3
0

Denumire stiintifica – Begonia sp.

Numele genului Begonia a fost dedicat lui Michel Begon (1638-1710), guvernator de Antille, de catre Charles Plumier, care a introdus Begonia in Europa.

Sinonime

Denumiri populare – begonie.

Distributie si Habitat – raspandit in toate regiunile, de la cele tropicale la cele temperate calde. Exista circa 900 de specii, cele mai multe fiind perene, sunt impartite in 3 grupe principale: begonii tuberoase, begonii rizomatoase si radacini fasciculate.

Descriere – plante cu tulpini suculente, frunze asimetrice si flori unisexuate, lung pedunculate, grupate in dichaziu terminal. Florile ♂ de regula sunt caduce, formate din 4 petale ovale, dintre care doua sunt mai scurte, cele ♀ sunt formate din 4 petale egale, persistente. Fructul este o capsula aripata, in sectiune triangulara, cu multe seminte fine.

Cerinte – temperatura optima pentru cele mai multe begonii este de 13-29 ͦC. In zone calduroase, begoniile nu trebuie sa fie expuse in soare direct, lumina trebuie sa fie filtrata sau indirecta. In regiunile nordice begoniile trebuie umbrite in perioada primaverii si verii. Lumina prea puternica sau prea slaba poate cauza frunze pale, cresteri slabe, si flori putine. Umiditatea trebuie sa fie de 40-60 %. Daca pe marginea frunzelor devine maro, frunzele si florile cad este consecinta unei umiditati insufieciente. Daca umiditatea este prea mare apar bolile fugicide si bactericide. Terenul potrivit este usor acid cu pH 5.8-6.8, usor, bine aerat, bine drenat; perlitul si piatra ponce sunt necesare pentru asigurarea unui drenaj bun.

Management – inflorescentele ofilite se taie.

Propagare – Begoniile tuberose se inmultesc prin butasi sau diviziunea tuberculilor, daca acestia sunt de dimensiuni mari. Butasii trebuie facuti din ramurile bazale incepand din aprilie; lungimea lor trebuie sa fie de circa 7-10 cm. La inceput se pun intr-un amestec de jumate turba, jumate nisip. Succesiv se procedeaza la transplantari in functie de cresterea plantei.

Daca se divide tuberuculul este necasar taierea tuberculilor mai mari in portiuni, astfel incat fiecare din acestea sa contina macar un mugure sanatos, dupa care se planteaza.

Begoniile rizomatoase se inmultesc prin diviziunea rizomilor. Perioada ideala este in aprilie. Controlati ca fiecare portiune sa aibe un mugure bun.

Begoniile cu radacini fasciculate se inmultesc prin butasi din mai pana in august.

Majoritatea begoniilor se pot inmultii si prin seminte. Pentru a steriliza semintele amestecate cu nisip, se pun intr-o folie de aluminiu la 16-21 ͦC pentru o ora. Semintele au nevoie de lumina si umiditate pentru a germina, de aceea este bine sa nu fie acoperite cu pamant iar vasul sa fie acoperit cu folie de plastic sau cu sticla pentru a creste umiditatea.

Boli si Daunatori – nematozi, Pythium sp., Rhizoctonia sp..

Mit, Legenda si Folclor

Primele specii de begonie cultivate au fost cele de Begonia grandis in China, in jurul anilor 1400.

Prima begonie cultivata in Europa a fost o specie jamaicana, Begonia minor, pe care William Brown a trimis-o gradinilor Kew in 1777.

Bibliografie

Allan M. Armitage – Armitage’s Manual of Annuals, Biennials and Half-Hardy Perennials – Timber Press, 2001

Barbara Damrosch – The Garden Primer – Rodale Press, 2003

Mark C. Tebbitt – Begonias: Cultivation, Identification and Natural History – Timber Press, 2005

Imagini
Sus
Vezi si
Sus
Plante cultivate in ghivece
Euphorbia pulcherrima - Poinsetia

Descriere – arbust, 20-50 cm inaltime. Frunze decidue, ovale, lungi 10-15 cm dintate, sau lobate. Flori mici, galben-verzui, inconjurate de bractee lungi de 15-20 cm, rosii, roz sau albe.

Tolerante – nu tolereaza ambientele prea calde, usacte si slab luminate; frunzele se ingalbenesc si cad.

 
Bulbine frutescens

Specie suculenta perena, rizomatoasa. Frunze bazale, lineare, cilindrice, carnoase, 10-15 cm lungime. Tulpina florala este de 45 cm lungime. Inflorescenta formata din 40-50 cm flori, aranjate in racem de 15-30 cm lungime.

 
Schefflera arboricola

Arbust sempervirescent, 3-4 m inaltime. Frunze alterne, lung-petiolate, palmat-compuse, cu 7-9 foliole, coriacee; foliole obovate, glabre, margine intreaga, nervatiune penata; petiol subtire, 12-15 cm lungime. Inflorescenta terminala, glabra, 20 cm lungime; flori in raceme aranjate in umbele, 0.7-1 cm diametru; pedicel 5-8 mm lungime. Fruct drupa, ovoida, portocalie, 5 x 4 mm.

 
Aptenia cordifolia Schwantes

Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime.

 
Sinningia speciosa Nees - Gloxinia

Gloxinia este originara din Brazilia, a fost descoperita in 1785. Numele de Gloxinia speciosa a fost denumita in onoarea lui Benjamin Peter Gloxin. In 1825, a fost separata de genul Gloxinia sub noul nume de Sinningia.

 
Magnoliopsida
Zinnia elegans

Zinnia elegans - erbacee anuala, originara din Mexic. Zinnia elegans a fost denumita in onoarea lui Johann Gottfried Zinn (1727-1759), profesor de anatomie si botanica la Universitatea din Gottingen (Germania), care a descris specia Zinnia peruviana.

 
Adenostyles glabra

Adenostyles glabra - originara din Alpi, Apenini si Corsica, creste pe langa tufarisuri, paraie, prin locuri umbroase, de la 300 pana la 1200 m altitudine.

 
Lathyrus pratensis

Lathyrus pratensis - frecventa prin fanete, tufarisuri, rarituri de padure, prin locuri umede, de la campie pana la 2000 m altitudine, creste in asociatie cu Arrhenatherum elatius, Dactylis glomerata, Poa pratensis, Avena pubescens, Rumex acetosa, Trifolium repens, Heracleum sphondylium, Bellis perennis.

 
Veronica serpyllifolia

Veronica serpyllifolia - specie erbacee perena, creste spontan in Europa, Asia si America de Nord, in locuri umede, pe langa cursurile de apa, pe pajisti, locuri inierbate, de la campie pana la 2500 m altitudine.

 
Calendula officinalis L. - galbenele

Tulpina erbacee, 20-50 cm inaltime, ramificata, erecta. Frunze alterne; nervura principala evidenta si cu peri glandulari, nervatiune penata; frunzele bazale sunt oblong-lanceolate, 8-14 x 4-5 cm, sesile, baza reniforma, margine intreaga, apex rotund; frunzele superioare sunt scurt petiolate, ingust lanceolate, 5 x 1.4 cm.

 
Comentari
Sus
comments powered by Disqus
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Plantarea butasilor de trandafiri

In toamna asta am reusit sa plantez cateva soiuri de trandafiri: Golden Perfume, Elle, Falstaf, Printesa Farah, Rina Herholdt, doi butasi de Orient, Tom Tom, Blue Moon, Sika, Indigo, Pascal. Marea majoritate sunt Teahibrid si Floribunda.

 
Sarbatori Fericite!

Am pasit cu totii in cele mai frumoase zile din an, zilele in care serbam Nasterea Domnului si Ajunul de An Nou.

 
Rosiile gigant

Printre rosiile gigant din gradina noastra se numara rosiile inima de bou, Black Krim, Charlie Chaplin, Anna Russian, Soldaki. 

 
Rosiile noastre

Rosiile noastre au inceput sa se coaca si ne bucuram din plin de ele. Binenteles ca a trebuit sa stropim de 2 ori cu zeama bordeleza ca altfel ...

 
Fara cuvinte

Azi in gradina

 

Categorii

Link-uri