Denumire stiintifica – Camellia japonica L.

Numele genului este dat in onoarea botanistului George Jesef Kamel (1661-1706).

Sinonime – Thea japonica (L.) Noiss 

Denumiri populare – camellia, Kamelia, Camelia, Japanese rose.

Distributie si Habitat – originar din estul Asiei, originea este controversata, de unii fiind considerata indigena din Japonia si, de alti, din China.

Descriere – arbore sau arbust, 15 m inaltime; bogat ramificat. Frunze alterne, simple, scurt petiolate; limb lat-eliptic, glabru, 7.5-12 cm lungime x 3-7 cm latime, scurt acuminat, 6-8 nervuri vizibile dar nu proeminente; partea superioara verde inchis, lucioasa, partea inferioara verde pal; margini serate. Flori terminale, solitare, sesile, 7-15 cm diametru, albe, rosii, etc.; sepale 5; petale 5-6 la speciile salbatice; stamine numeroase; ovar superior, trilocular, glabru. Fruct capsula, 4-5 cm diametru, cu 1-2 seminte per locula. Semine maro-inchis, 2-5 cm lungime.

Rata de crestere – 

Tolerante – nu doar tolereaza dar si prefera temperaturile de 5-9 °C. Specie calcifuga, adaptata pe solurile acide.

Cerinte – prefera solurile usor acide, bogate in humus cu un drenaj bun, si protectie fata de soarele direct si vanturile puternice.

Management – mulcirea este necesara pentru cresteri mai viguroase. Irigata in perioadele de seceta prelungita.

Propagare – prin butasi, dar inradacineaza greu.

Boli si Daunatori – 

Parteneri de gradina – 

Cultivaruri – ‘Nobilissima’ este prima camelie care infloreste, si inevitabil sufera de ingheturile tarzii.

‘Debutante’ -  creste repede, viguros, cu flori roz pal.

‘Alba Plena’ – cu flori albe.

Proprietati si Utilizari – 

Curiozitati – a fost introdusa in Europa de catre portughezi in 1542 si s-a raspandit repede in Spania, Anglia, Franta si Italia; in Statele Unite la inceputul secolului al 18-lea, si in Australia la mijlocul secolului al 19-lea.