Denumire stiintifica – Ceratonia siliqua L.

Sinonime – Cerotina coriaceae Salisb, Cerotina inermis Stokes.

Denumiri populare – carobier, caroube, carouge, algarroba, Johannisbrot, carrubo, pane di santo Giovanni, pain de Jean Baptiste, alfarrobeira, roshkoboe, Carob bean.

Distributie si Habitat – raspandita in tot bazinul Marii Mediteraneene, in zone de coasta si litoral, pana la cote de 500 m.

Descriere – arbore dioic, 8 m inaltime. Trunchi iregulat, erect cu baza latita. Scoarta gri-bruna cu fisuri longitudinale. Coroana ampla si deasa. Ramurile tinere sunt fin tomentoase, devin glabre cu timpu. Frunze persistente, alterne, paripenat-compuse, cu 2-5 perechi de foliole, ovate, coriacee, margine intreaga, culoare verde inchis lucioase pe partea superioara, verde-gri pe partea inferioara, rahisul este rosietic, lemnos la baza. Flori hermafrodite sau unisexuate, reunite in inflorescente erecte, raceme. Infloreste in mai-noiembrie. Fruct pastaie indehiscenta, 10-20 cm lungime, pendente, la inceput verzi apoi brun inchis, lucios la maturitate, aplatizate, carnoase. Longevitate – 500 de ani.

Rata de crestere – repede.

Tolerante – seceta si temperaturile pana la -7 °C. Tinerele plante sunt sensibile la inghet.

Cerinte – soluri sarace.

Management – dupa ce arborele este bine stabilizat nu mai are nevoie de tunderi. In anotimpurile ploioase trebuie aplicate fungicide, riscul aparitiei ciupercilor fiind mai ridicat.

Propagare – prin seminte. Pentru a stimula germinarea se poate folosi apa fierbinte, sau stratificarea semintelor. Ceratonia siliqua se mai poate inmulti si prin butasi, drajoni si altoire.

Boli si Daunatori – ciuperci.

Proprietati si Utilizari – fructele sunt comestibile. Produce circa 200-1300 kg de fructe pe an. Fructele contin 30-40 % zaharuri, 35 % aminoacizi, 7 % proteine, grasimi, taninuri si saruri minerale. Lemnul este dur, greu, omogen, de culoare rosietica, devine rosu inchis cu varsta.

Scoarta de pe ramuri, frunzele, fructele si semintele au proprietati astringente, antidiareice, emoliente, dietetice, antiseptice.

Scoarta se preleva in februarie-martie, de pe ramuri de cativa cm in diametru. Frunzele se culeg in aprilie-mai, culegandu-le cu tot cu petiol. Fructele se culeg in august-septembrie, la maturitate deplina.

Scoarta se taie in bucati de 5-10 cm si se usuca la soare; frunzele se usuca la umbra; fructele se usuca la soare si se rup bucatele mici pentru a extrage semintele. Frunzele si scoarta se conserva in saci de hartie, fructele si semintele se conserva in recipiente de sticla.

Faina din seminte de Ceratonia siliqua este folosita ca component al produselor dietetice, cu putine calorii. Decoctul ne-filtrat obtinut din faina fructelor este astringent, antidiareic, util in copilarie in cazuri de infectiuni intestinale, gastroentrite, enterite si colici.

Studii actuale a demonstrat ca Ceratonia siliqua absoarbe toxinele din infectiile intestinale, si actioneaza in intestin ca echilibrator al florei intestinale. Frunzele si scoarta sunt bogate in taninuri.

Uz intern – pentru iritatii ale gurii si al intestinului. Decoct din 5 g de faina de fructe in 100 ml apa. O ceasca sau o cana de ceai, in functie de varsta, de doua-trei ori pe zi.

Faina din seminte de Ceratonia siliqua, una sau doua maini, in apa de baie are efect emolient, hidratant al pieli uscate. Gelatinele semifluide preparate cu 3 % de faina de seminte lasata sa se umfle n putina apa poate fi folosita ca masca faciala hidratanta si emolienta.

Ceratonia siliqua se poate folosi ca arbore pentru combaterea eroziuni solului si in padurile de protectie, ca arbore ornamental, solitar sau in aliniamente.

Curiozitati – se presupune ca Sf. Ioan Botezatorul, in salbaticie, se hranea cu pastaile de Cerotina siliqua. In unele tarii, pastaile uscate se vand sub denumirea de painea Sf. Ioan.

Bibliografie

George A. Burdock – Encyclopedia of Food and Color Additives – CRC Press, 1997

James A. Duke, Michael Castleman, Alice Feinstein – The Green Pharmacy – St. Martin’s Press, 1997

Umberto Boni, Gianfranco Patri – Guida Pratica e Illustrata per Riconoscere e Usare le Erbe – Gulliver, 1997