In 1737 botanistul francez Elias Tillands in calatoria lui spre Japonia pentru o expeditie botanica, datorita unei furtuni naufragiaza si traieste o experienta pe care nu mai vroia sa o repete si de aceea in drumul de intoarcere a preferat sa faca 2000 de km de mers pe jos decat sa traverseze marea de 300 km.

Din toate plantele descoperite de Elias Tillands, Tillandsia este cel mai fascinant gen pentru varietatea de forme, frumusetea florilor si pentru modul original de a se hranii fara ajutorul radacinilor.

Tillandsia sunt specii care apartin familiei Bromeliaceae; exista 548 de specii dintre care 508 sunt epifite si 40 sunt terestre.

Speciile de Tillandsia sunt prezente in tot continentul Sud American pana in California si Florida, cresc de la nivelul marii pana la 4000 m de altitudine. Formele lor depind de ambientele in care se dezvolta si de factorii climatici tipici locului.

Plante epifite, sunt adaptate climei secetoase si primesc hrana din aer sau din substantele marcescente care se acumuleaza pe ramurile arborilor.

Tillandsia au tulpina cu internoduri foarte scurte, la fiecare internod prezinta una sau doua frunze cu nervuri paralele. Tulpina creste foarte incet si ramane scurta; la speciile stolonifere (T. rupicola, T. usneoides, T. latifolia) se pot alungii.

Frunzele sunt intregi, de forme diverse. In stadiu tanar, sunt triangulare si se aseamana cu cele ale gramineelor, sau filiforme, cu varf tipic acut. Latimea frunzei difera, de la 1 mm la mai multi centimetri. Pot fi mai mult sau mai putin catifelate, opace, in functie de specie, clima, zona si varsta plantei.

Radacinile plantei sunt mult reduse sau chiar absente; cand sunt prezente au doar functie de ancorare.

Speciile de Tillandsia se hranesc prin intermediul frunzelor, absoarbe umiditatea atmosferica prin structuri epidermice pluricelulare, care ofera plantei un aspect gri catifelat.

Din atmosfera isi iau elementele nutritive sub forma seaca, de vapori (sulf si azot), sau prin intermediul precipitatiilor.

Speciile de Tillandsia sunt plante care infloresc o singura data.

Inflorescente sunt de tip spic sau ciorchine, alcatuite din flori mici si au o durata de viata de la cateva zile la cateva luni, in functie de specie. Specii de culori foarte vii, de la portoaliu la roz-fucsia.

In zonele de origine, dupa inflorire, la baza plantei apar muguri, din care vor da alte plante. In clima noastra creste in sera sau apartament.

Florile sunt hermafrodite si majoritatea sunt tuboloase. Fructul este o capsula, care la maturitate elibereaza zeci sau sute de seminte.

Inmultirea se face prin prelevarea drajonilor de la baza unei plante adulte, la care i s-a uscat floarea. Aceasta este cea mai rapida si economica metoda. Reproducerea prin seminte, se practica mai rar sau doar in cazul anumitor specii sau pentru crearea de noi hibrizi. O cultura de plante obtinuta din seminte, este mai omogena, in dimensiuni, in comparatie cu cele obtinute prin muguri bazali. In fiecare caz, in timpul ciclului natural, plantele sunt supuse unei selectii, pentru obtinerea de plante uniforme si de calitate.

Pulverizati de doua trei ori pe saptamana, cu apa care sa contina cat mai putin calcar (apa de ploaie).Trebuie evitata stagnarea apei in “vasul” format de rozeta de frunze.

Daca planta creste intr-un ambient urban, Tillandsia va absorbi umiditatea impreuna cu poluantii atmosferici.

Majoritatea speciilor de Tillandsia trebuie sa aibe o lumina filtrata, adapostite de lumina directa a soarelui, mai ales in lunile de vara cand lumina solara este puternica si de lunga durata.

Sursa www.ortobotanico.unina.it, www.agraria.org, www.progettoverde.biz, www.lhostariaromana.com, www.tillandsie.net