Denumire stiintifica – Eriobotrya japonica Lindl

Eriobotrya deriva de la grecul ‘erion’ – lana, si ‘botrys’ - ciorchine, cu referire la dispunerea fructelor.

Sinonime –

Denumiri populare – loquat, medlar, japanese plum, japan plum, nispero japonés, néflier du Japon, ameixa do Japao, japanische mispel, pi ba.

Distributie si Habitat – originara din China si Japonia.

Descriere – arbore mic, 5-10 m inaltime; trunchi erect, diviz; ramuri tomentoase, erecte si espanse; scoarta gri-bruna, neteda; coroana deschisa, umbeliforma in varste adulte. Frunze persistente, alterne, simple; limb eliptic-lanceolat; margine serata; acuminate; nervatiuni lecundare sunt groase si profunde in limb, care pare umflat intre ele; cand apar sunt pubescente, iar cu varsta devin coriacee; partea superioara este glabra iar cea inferioara este pubescenta, peri ruginii; 30 cm lungime; petiol foarte scurt. Flori hermafrodite, culoare alb-galbui, 5 petale; reunite in inflorescenta de tip panicul, terminal, tomentos ruginiu. Infloreste in noiembrie-februarie. Fruct poama, ovoidala, culoare galben-portocaliu, pulpa galbena, dulce-acrisoare, matureaza in iulie, comestibile.

Rata de crestere – repede.

Tolerante – temperaturile pana la -10 °C; seceta.

Cerinte – creste bine in expoziti insorite. Solul trebuie sa aibe o buna aeratie si bun drenaj. Prefera expozitiile insorite sau slab umbrite.

Propagare – prin seminte sau prin altoire pe Crataegus laevigata. Semintele isi pierd repede puterea germinativa. Altoi se pregatesc in iunie-iulie.

Boli si Daunatori – Entomosporium eriobotryae, Destalotia funera, Pseudomonas eriobotryae, Rosellinia necatrix.

Parteneri naturali si de gradina – Ficus carica, Magnolia grandiflora, Mahonia japonica.

Cultivaruri si Varietati – ‘Golden Nugget’, ‘Champagne’, MacBeth’, ‘Oliver’, ‘Variegata’ (introdus in Europa din China in 1787).

Proprietati si Utilizari – in Europa este cultivata in scop ornamental, ideal pentru mascarea peretilor sudici. Nu se folosesc pentru formarea de bonsai. Pentru a avea fructe mai mari este necesara o rarire a inflorescentelor.

In China, frunzele sunt folosite pentru tratarea bronsitelor si febrei. Frunzele sunt bogate in uleuri volatile, vitamina B 17, care are proprietati curative asupra cancerului. Frunzele se aduna din primavara pana vara, se usuca la lumina soarelui, se folosesc nepreparate (nefierte), zdrobite cu miere. Fructele proaspete au continut scazut in vitamina C dar au cantitati mari de vitamina A, depinde de varietate si culoare (fructele cu epicarpul portocaliu intens sunt mai bogate in vitamina A).

Din fructe se poate face dulceata, vin, suc de fructe, si fructe uscate.

Bibliografie

Christophe Wiart – Medicinal Plants of Asia and the Pachific – CRC, 2006

Constance Rogers, David J. Rogers, Mitzie Briscoe – Woody Ornamentals for Deep South Gardens, 1991

David A. Francko – Palms Wont’s Grow Here and Other Myths – Timber Press, 2003

Frederick J. Simoons – Food in China: A Cultural and Historical Inquiry – CRC, 1990

Jing-Nuan Wu – An Illustrated Chinese Materia Medica – Oxford University Press, 2002

Marie Harrison – Southern Gardening – Pineapple Press, 2005

Ran Levy-Yamamori, Gerard Taaffe – Gaden Plants of Japan – Timber Press, 2004

Robert A. Vines – Trees of Central Texas – University of Texas Press, 1984

Y.P.S. Bajaj – Biotechnology in Agriculture and Forestry 16 – Springer, 1991