Delicata este legenda florii de colt ce o povestesc oamenii de munte.

O tanara din vale sa casatorit cu un iubitor al muntelui, ca toate fetele din acel sat, care cunostea si iubea cu tot sufletul muntele. Iesea des spre varfurile ghetarilor, pentru a culege fructe de jnepeni, planta foarte aromatica care servea la facerea lichiorului de jneapan, si mai mergea si pentru vanarea marmotelor, pentru blana lor pe care apoi o vindea turistilor. Cei doi tineri traiau modest din economiile facute de el, dar se iubeau foarte mult, erau fericiti precum printii. Intr-o zi tanarul sot pleca asa cum a facut-o de atatea ori pe munte, dar nu mai revenii.

In zadar il astepta tanara sotie pentru trei zile; nimeni nu il vazuse pe munte si nimeni nu stia sa i dea de stire unde se putea oprii. Atunci tanara saraca, a luat un sac pe umeri si pleca spre ghetari pentru al cauta.

Trecuse peste toate varfurile muntelui, toate vaile, cauta cu ochii nerabdatori in fundul prapastiilor si, in final, l-a gasit. Dar la gasit mort, chiar intre doua bucati de gheata. Atunci, franta de durere, a inceput sa il planga si plange toata ziua si noaptea. Dimineata, cand cerul dadea a se lumina, hainele si parul ii erau acoperite de un strat de gheata, ca un par argintiu.

Doamne, a spus mireasa, ridicand ochii spre cer, nu am curajul de a pleca de langa sotul meu, lasa-ma aici, in frumusetea acestor rape, pentru al putea vedea intotdeauna in patul sau de gheata.

Dumnezeu a avut mila de tanara sotie si o transforma in floarea cea mai caracteristica si frumoasa din Alpi, in floare de colt.

Sursa www.ilpaesedeibambinichesorridono.it