Denumire stiintifica - Fraxinus excelsior

Denumiri populare – comune ash, frasin, frassino comune, vovul, uar, frascen.

Origine si distributie  – originar din Europa si Asia Mica. Exigent fata de apa, se gaseste in locuri umede de la deal, pe langa cursurile de apa.

Descriere – arbore deciduu, 30-40 m inaltime, tulpina dreapta, ramificata in partea superioara, coroana ovoidala, larga si rara. In tinerete scoarta este neteda, de culoare cenusie verzuie, iar la maturitate formeaza la baza o scoarta groasa cu crapaturi marunte, de culoare negricioasa. Lujerii rotunzi, turtiti la nivelul mugurilor, glabri, verzi-maslinii, cu muguri negriciosi. Frunzele imparipenat-compuse, lungi de 30-40 cm, cu 5-11 foliole, sesile, oblongi pana la oblongi lanceolate, de 7-11 cm lungime fiecare, lung acuminate, la baza cuneate, crenat serate, pe fata verzi inchis, pe dos verzi palid, glabre. Flori poligame, fara invelis floral, apar inainte de infrunzire, in luna aprilie. Fruct samara lanceolata, 2,5-4 cm  x 6-8 mm, varf obtuz sau emarginat, cu aripa decurenta spre baza, raman pe planta in timpul iernii. Maturatia semintelor are loc toamna, iar diseminarea, primavara. Longevitate, 200 ani, cu lastarire puternica.

Rata de crestere – repede.

Cerinte – specie moderat termofila, nu rezista la gerurile mari din timpul iernii; prefera expozitii insorite, o usoara umbrire, venita lateral, de la ceilalti arbori nu ii dauneaza. Pretentios la sol, se dezvolta bine pe soluri profunde, bine drenate, reavene, bogate in carbonati, aluvionare, caracteristice luncilor, unde suporta chiar si inundatiile, ca si pe solurile brune-roscate.

Management – are nevoie de mici tunderi de intretinere.

Propagare – prin seminte si altoire. Semintele trebuie stratificate, la temperaturi mici, 5 ˚C; germinarea are loc dupa unu-doi ani, la temperaturi de 18-20 ˚C.

Boli si daunatori – Lytta vescicatoria, ataca frunzele hranindu-se cu limbul; Lepersinus fraxini, fac galeri in scoarta; Tomostethus melanopygus se hranesc cu frunzele, lasand doar nervurile; Fomes ignarius ataca lemnul; Phytophthora omnivora ataca plantele tinere cu leziuni necrotice la colet; Microsphaera alni ataca frunzele de pe lujeri anuali, provocand aparitia unei panze prafoase.

Parteneri naturali si de gradina – Forsythia, Fraxinus ornus, Jasminum, Ligustrum vulgare, Populus alba, Quercus robus, Syringa vulgaris.

Cultivaruri si varietati –  ‘Angustifolia’ – specie cu foliolele mai alungite decat cele ale speciei tip; ‘Argentea’ – arbore cu frunze puternic variegate cu alb sau in totalitate albe; ‘Diversifolia’ – coroana mai ingusta, frunze frumoase, simple sau uneori tripartite, dintate; ‘Pendula’ - arbore de talie mai mica, cu coroana pletoasa, larga, cu ramurile atarnand pana la sol; ‘Pendula Variegata’ – creste greu, deriva din cultivarul ‘Pendula’.

Proprietati si Utilizari – specie de interes forestier si ornamental. Produce un lemn de calitate superioara, alb, galbui, elastic, rezistent, durabil, greu, cu aspect matasos, ce se prelucreaza bine si se lustruieste frumos. Este folosit pentru mobile, furniruri, echipament sportiv. Lemnul cu inele de crestere sinuoase, denumit frasin cret, este foarte apreciat, fiind intrebuintat pentru mobile de lux. Ca arbore ornamental, avand un frunzis bogat, se planteaza in parcuri, pe peluze, alei, garduri vii, fiind rezistent la poluarea atmosferica, la fum si la arsita. Din frunze si scoarta se extrag principii active cu utilizare terapeutica in medicina umana si veterinara.

Scoarta de pe ramuri, frunzele si fructele au proprietati antireumatice, diaforeice, diuretice si laxative.

Scoarta se recolteaza primavara, cand intra in vegetatie, de pe ramuri de 3-4 ani; frunzele se recolteaza in iunie-iulie; fructele se culeg in august-septembrie. Toate se usuca la umbra in straturi subtiri si se conserva in saci de hartie.

Frunzele au proprietati diuretice, antireumatice si de regulator intestinal. Se face o infuzie din 2 g frunze uscate in 100 ml apa si se beau doua-trei cesti pe zi. Tot din frunze se poate face si o tinctura vinoasa din 4 g frunze in 100 ml vin alb, se lasa la macerat 8 zile, si se bea un paharel la masele proncipale.

Infuzie din 8 g frunze in 100 ml apa, se aplica comprese pe partile dureroase (reumatice).

Din scoarta se face un decoct din 2 g in 100 ml apa, se beau doua-trei cesti pe zi pentru scaderea febrei.

4 g fructe in 100 ml apa se face un decoct si se bea o cana pe zi, ca laxativ.

Mit, Legenda si Folclor – in antichitate fructele erau puse la conservat cu sare si otet, pentru a fi folosite ca condiment.

Bibliografie

J.R. Packham, D.J. Harding, G.M. Hilton, R.A. Stuttard – Functional Ecology of Woodlands and Forests – Springer, 1992

Juliette de Bairacli-Levy – The Complete Herbal Handbook for Farm and Stable – Faber and Faber, 19991

M. Forrest – Landscape Trees and Shrubs Selection, Use and Management – CABI Publiching, 2006

Ronald Houtman – Variegated Trees and Shrubs – Timber Press, 2004

Umberto Boni, Gianfranco Patri – Guida Pratica e Illustrata per Riconoscere e Usare le Erbe – Gulliver, 1997