|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica- Fuchsia. In 1690 misionarul francez, Charles Plumice, a descoperit Fuchsia in Mexic si a denumit-o dupa celebrul botanist, Leonard Fuchs (1501-1566). Denumiri populare – fuchsias, fucsie. Distributie si Habitat – originare din centru si sudul Americii si Noua Zeelanda. Descriere – frunze opuse, sau in verticil de cate 3-5 frunze, simple, lanceolate si cu margini serate, 1-25 cm lungime, sempervirescente sau decidue. Floare pendula; 4 sepale lungi, subtiri; 4 petale scurte; ovar inferior. Fruct 5-25 mm, verde-rosietiv, rosu sau purpuriu; comestibil. Seminte numeroase. Rata de crestere – repede. Tolerante – nu tolereaza caldura mare din timpul veri si umiditatea. Cerinte – apreciaza solurile fertile, bine drenate, care sa nu fie prea secetoase, dar nici sa stagneze apa. Conditiile ideale pentru Fuchsia este soarele de dimineata si peste zi umbra. Expunerea prea mare in soare poate decolora culoarea florilor. Fuchsia infloreste pe lemn tanar, pentru a incuraja cresterea de noi ramuri, se ciupesc ramurile care au mai mult de doua perechi de frunze; infloreste la 12 saptamani dupa ciupirea ramurilor. Dupa luna lui aprilie plantele nu se mai ciupesc. Management – tuturoarea plantelor. Propagare – prin seminte; se aleg fructele mature si se scot semintele;se pregateste un substrat umed, bine drenat, semintele se depun pe suprafata apasand usor pentru a intrat in contact cu substratul. Substratul trebuie tratat cu un fungicid impotriva Botritis. Se introduce intr-o caserola de plastic transparenta pentru a mentine o umiditate ridicata. Dupa ce apar noile plante incepe sa se aplice fertilizanti lichizi la doua saptamani. Cand plantele au 10-15 cm inaltime, se pot transplanta. Prin butasi, in martie, se planteaza in nisip la semi-umbra sau umbra; se uda bine de doua ori pe saptamana sau zilnic daca sunt plantati pe suport de lemn; inradacinarea ar trebui sa aibe loc in iarna, iar primavara se poate tunde; are nevoie de protectie pe timpul iernii. Butasul trebuie sa fie verde si sa aibe 3 perechi de frunze; se taie imediat sub a treia pereche si se planteaza. Parteneri naturali si de gradina – Lobelia, Pelargonium, Solenostemon scutellarioides, Colocasia ‘Black Magic’, ‘Illustris’, Carex. Cultivaruri si varietati – ‘Annabe’, Beacon’, Billy Green’, ‘Dark Eyes’, ‘Pink Galore’, ‘Marcus Graham’, ‘The President’. Boli si daunatori – Aculops fuchsiae. Proprietati si Utilizari – In sudul Americii, petalele zdrobite de Fuchsia se foloseau in scopuri culinare si medicinale; fructele erau folosite pentru obtinerea sucurilor pentru piele. Bibliografie Anne Swithinbank – The Greenhouse Gardener – Frances Lincoln, 2006 Keith Kirsten – Gardening – Struik Puvlishers, 2001 Shane Smith – Greenhouse gardener’s Companion – Fulcrum Publishing, 2000
Imagini
Vezi si
 Plante cultivate in ghivece
Encyclia hanburyi (Lindley) Schlechter, 1914.
Erbacee perena, sempervirescenta. Pseudobulb 8 x 4 cm. 1-2 frunze, eliptic-lanceolate, sau eliptic-oblonga, obtuze, 23 x 3 cm. Inflorescenta racem sau panicul, 100 cm lungime, 15-35 flori; floarea 5 cm diametru. Manipularea plantelor bulboase
Pentru a controla perioada de inflorire a bulboaselor, este nevoie de un frigider unde bulbi vor intra in repaus vegetal fortat. Inainte de a fi pusi in frigider trebuie introdusi in substante fungicide si pesticide, din aceasta cauza nu este indicat ca bulbii sa fie pusi in frigiderul cu alimentele. Zygopetalum
Zygopetalum contine specii epifite, marea majoritate originare din Brazilia. Formeaza pseudobulbi ovoidali care poarta 2 sau mai mult frunze lanceolate. Inflorescentele se dezvolta lateral, la baza pseudobulbilor; au miros de zambile. Sepale si petale asemanatoare, libere. Labelul este tri-lobat, lobul din mijloc este lat, ovat sau suborbicular-obovat. Fruct capsula, ovoid-oblonga. Magnoliopsida
Alnus incana (L.) Moench - anin alb
Arbore sau arbust manoic, care poate ajunge 20 m, cu tulpina adeseori stramba, coroana cu ramuri groase, ascendente, frunzis bogat, lujerii în tinerete cenusii, pubescenti. Scoarta neteda, lucioasa, cenusie albicioasa, la exemplarele batrane, spre baza cu crapaturi putin adanci. Frunzele lat eliptice pana la ovate, de 4-10 cm lungime, 4-6 cm latime, la baza rotunjite, dublu dintate si lobulate, varf ascutit, pe fata verzi cenusii, pe dos albe cenusii, paroase; dispuse altern. Canarina canariensis
Canarina canariensis - erbacee volubila, glaucescenta. Endemica din insulele Canare, Tenerife; creste la marginea padurilor, de la 300 pana la 1000 m altitudine. Aster amellus
Aster amellus - specie originara din Europa si Asia, comuna in zona colineara, uscate si insorite, creste la marginea boschetelor, pe substrat calcaros, de la 0 la 800 m altitudine. Callicarpa L.
Callicarpa L. cuprinde 170 de specii de arbori si arbusti din zonele temperate si tropicale. Cele mai frecvent intalnite in parcuri si gradini sunt Callicarpa americana, Callicarpa bodinieri, Callicarpa dichotoma, Callicarpa japonica si Callicarpa macrophylla. Orobanche portoiliciana A. Pujadas & M. B. Crespo
Specie erbacee; tulpina aeriana 15-34 cm inaltime neramificata; tulpina subterana ramificata. Tulpina aeriana subtire, 7-12 mm diametru bazei, albicioasa, glabra la inceput, vilos-glandulara cu timpul, peri 0,3 mm lungime. Frunzele bazale 4-10 x 4-8 mm, triangulare pana la lanceolate, imbricate; frunzele tulpinale 8-14 x 2-5 mm lungime |
 
Ultimele articole
Lamium purpureum
Lamium purpureum - specie anuala, originara din Europa si Asia de V, creste in locuri cultivate, miristi, parloage, gradini de zarzavat, pe langa garduri. Glechoma hederacea
Glechoma hederacea - specie perena, originara din Europa si Asia, creste in paduri, tufarisuri, livezi, locuri umbrite si umede, de la campie pana la 1400 m altitudine. Ligustrum vulgare
Ligustrum vulgare - specie originara din Europa, vestul Asiei, creste prin paduri, tufarisuri, in zona forestiera, de la campie pana la 1200 m altitudine, in asociatie cu Cornus sp, Fraxinus ornus, Prunus spinosa, Quercus pubescens. Prunella vulgaris
Prunella vulgaris - raspandita in Europa, Asia, Australia si nordul Africii, creste pe fanete, pasuni, tufarisuri, poieni si livezi, de la campie pana la 200 m altitudine. Polygonum viviparum
Polygonum viviparum - specie perena, comuna prin pasunile alpine de la 1500 m pana la 2300 m altitudine.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||
 |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||
.jpg)
.jpg)
