|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumiri populare: Engleza – English Holly, Common Holly; Ilex aquifolium este un arbust indigen in Marea Britanie, 8 m inaltime. Coroana deasa piramidala. Scoarta este neteda, gri, Frunze alterne, coriacee, ovat-eliptice sau lobat spinate, rigide, acute, spinoase cele de pa ramurile inferioare si cu margine ondulata cele de pa ramuri superioare, sempervirescente, verde stralucitor, toxice. Flori albe, axilare, in buchete, parfumate; 4 petale, staminele sunt dispuse alterna fata de petale, stigmat sesil; infloreste in aprilie-mai. Polenizarea este facuta de insecte. Fruct baca, verde care la coacere devine rosu stralucitor, 7 mm diametru; veninos pentru animalele domestice, dar nu si pentru pasari; contine 4 seminte. Rata de crestere: incet. Lemnul este puternic. Creste pe soluri acide, bine drenate, umede, expozitii insorite. Solurile prea acide pot da cresteri sarace. Tolerant fata de solurile secetoase. Se protejeaza de vant. Taierile se fac dupa luna decembrie; excelent pentru arta topiaria si bonsai. Toleranta 0 fata de diferentele mari de temperatura; conditiile de stres pot cauza caderea frunzelor. Cultivare si varietati: ‘Amber’ (fructe portocali), ‘Bacciflava’ (fructe galbene), ‘Gold Milkboy’ (frunze late, verzi inchis cu centru galben), ‘Myrtifolia’ (frunze mici, tulpina purpurie). Calitatile speciei Ilex aquifolium sunt: purgativ, narcotic si stimulant. Demult, speciile sempervirescente folosite in gradini erau simbol al continuitatii vietii in zilele intunecate ale iernii. In cultura pagana este simbol al fertilitatii. In credinta crestina reprezinta coroana cu spini si sange ce o purta Hristos. In China si Japonia, Ilex aquifolium, este folosit pentru decorarea caselor si templelor in zilele de anul nou. Scoarta contine o substanta coloranta. Fructele si frunzele daca sunt consumate pot provoca stari de voma si diaree. Frunzele folosite ca decoct sunt bune pentru reumatism. Radacinile au proprietati diuretice. Romanii plantau Ilex aproape de casa deoarece credeau ca tine departe relele. Bibliografie Christop Bailes – Hollies for Gardeners – Timber Press, 2006 Clive Lane – Plants for Small Spaces – Horticulture Books, 2005 Jacqueline Heriteau – Complete Trees, Shrubs & Hedges – Creative Homeowner, 2005 Karan Junker – Gardening with Woodland Plants – Timber Press, 2007 Susan A.Roth - Taylor’s Guide to Trees – Houghton Mifflin, 2001
Imagini
Vezi si
Arbore sempervirescent, 15-30 m inaltime (in cultura 3-10 m). Frunze simple, fara stipele, alterne, petiol 1-12 cm lungime; limb oblong, varf acuminat sau rotund, fata superioara verde inchis lucios, si verde pal glauc pe fata inferioara; frunzele tinere sunt rosietice. Inflorescenta terminala, panicul, 60 cm lungime, pubescenta. Specie perena, tulpina 10-60 cm inaltime, erecta sau pendenta; lujeri nefloriferi sunt verde-gri-tomentos; lujerii floriferi sunt simpli, fara frunze inainte de inflorescenta. Frunze des pectinat-dintate pana la penatsectate. Involucru 6-10 mm latime, emisferic, subtruncat sau nu, sau slab rotunde la baza; bractei lanceolat-ovate, carinate, cele interioare cu varf rotund. Flori dispuse in capitul, galben stralucitor. Paliurus spina-christi specie originara din sud-estul Europei. Arbust, ramificat de la baza, 4 m inaltime. Ritidom brun-roscat. Ramuri arcuate in zig-zag, flexibile, cu spini de 5-8 mm lungime, rigizi si ascutiti; lujerii tineri pubescenti. Originar din zona Mediteraneana, des intalnita ca specie ornamentala. Tulpina florala poate ajunge pana la 1.8 m inaltime; bracteele purpurii-roz sunt in contrast cu florile albe. Prefera solurile profunde, umede si pozitii protejate. Phytolacca americana - specie perena, creste pana la 2-3 m inaltime si 1,5 diametrul coroanei. Rizom subteran gros, fusiform. Frunze alterne, scurt petiolate, limb ovat-lanceolat cu baza si varful acute, marginea intreaga. Inflorescente raceme axilare, 40 cm lungime. Alnus cordata este un arbore foios, originar din Italia si Corsica, creste spontan pe soluri slab drenate, la semi-umbra. Specia poate tolera expunerea maritima, conditiile de seceta si atmosfera prafoasa. Cultivat ca arbore ornamental in gradini si parcuri. Arbust sau arbore mic, 3-10 x 2-7 m, trunchi ramificat, scoarta gri inchis, rugoasa. Frunze alterne, 4-9 x 3-7 cm, trilobate, baza cordata, margine dintata; fata inferioara acoperita cu peri fini; petiol pelos, 1-3 cm. Flori campanulate, 3-4 cm diametru, axilare sau terminale, solitare sau grupate in raceme; petale albe, obovate. Arbust monoic, deciduu, lignificat la baza, 50 cm inaltime. Ramuri verzi, muchiate. Scoarta maro-verde. Frunze alterne, scurt petiolate; lamina oval-eliptica, baza rotunda, varf acut, margine serata; glabre. Flori hermafrodite, la axila frunzelor, pendule, solitare sau cate doua; caliciu cu 4-5 sepale; corola tubulara, 8-10 stamine. Arbore dioic, 25 m inaltime. Scoarta maro inchis cu crapaturi adanci. Lujeri glabri sau slab parosi, subtiri, rosu-maroniu, netede; mugurele terminal 3-5 mm, imbricat, 6-8 solzi vizibili, slab pubescent si ciliat, bicolori cu margini rosii si restul suprafatei verde. Arbust monoic, spinos, 2-4 m inaltime. Ramuri lungi, arcuate, cu spini reunite cate 3; in tinerete galbui, apoi bruni, la batranete galben-gri. Lemn galben. Frunze simple, caduce, scurt petiolate; limb oblung, verde inchis, lucioase pe partea superioara, mai deschise pe partea inferioara, margine fin dintate; sunt inserate in fascicule la ascela spinilor. Arbust deciduu, 2-5 m inaltime. Lemn rosietic, duramen inchis, foarte dur, compact, greu. Scoarta maro-deschis. Ramuri inerme, erecte si divaricate. Ramurile tinere verde oliv, pe partea insorita brun-rosu, usor pubescenti, la maturitate glabri. Arbore mic, 5-10 m inaltime; trunchi erect, diviz; ramuri tomentoase, erecte si espanse; scoarta gri-bruna, neteda; coroana deschisa, umbeliforma in varste adulte. Frunze persistente, alterne, simple; limb eliptic-lanceolat; margine serata; acuminate; nervatiuni lecundare sunt groase si profunde in limb, care pare umflat intre ele Specie sempervirescenta, ornamentala care apartine familiei Theaceae, originara din Estul Asiei; originea este controversata, de unii fiind considerata indigena din Japonia si, de alti, din China. A fost introdusa in Europa de catre portughezi in 1542 si s-a raspandit repede in Spania, Anglia, Franta si Italia; in Statele Unite la inceputul secolului al 18-lea, si in Australia la mijlocul secolului al 19-lea. Planta erbacee perena, 30 – 100 cm inaltime. Tulpina cilindrica, cu doua muchii latrale, lemnoasa la baza, ramificata, rosietica. Frunze opuse, oblong-lanceolate, varf acute-rotund, baza acuminata, margini intregi, revolute, sesile, 1.5-4 cm lungime, pe ambele fete cu puncte negre. Flori numeroase grupate in corimbe terminale Cotinus coggygria creste spontan din Europa pana in China. Scumpia este des folosit ca specie de gradina datorita inflorescentelor purpuriu-roz si frunzelor purpurii a unor cultivare. |
Ultimele articole
Caesalpinia gilliesii - specie originara din regiunile temperate si subtropicale ale Americi de Sud, cultivata pe toate continentele ca specie ornamentala in parcuri si gradini; se poate naturaliza in zonele unde clima este prielnica. Petunia hybrida - specie erbacee, anuala, folosita ca specie ornamentala in parcuri, gradini si terase. Deriva din incrusisarea speciilor Petunia integrifolia si Petunia axillaris de catre Atkins, in 1834. Parnassia palustris - numele genului deriva de la latinul Parnassus = Parnas, in mitologia freaca este considerat sediu al frumusetii, in relatie cu aspectul plantei si a habitatului sau. Cyclamen purpurascens - specie bulboasa, creste in padurile de fag, la 0-1900 m altitudine. Cultivata ca specie ornamentala de gradina sau in ghivece. Scrophularia nodosa - specie perena, creste in padurile umede, rape si pe langa ape, de la 0 la 1800 m altitudine.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||