|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica – Madhuca longifolia (L.) Macb. Sinonime – Bassia longifolia L. Denumiri populare – mahua, arborele de unt, butter tree, mahva, erappe, irippa, ippa. Distributie si Habitat – indigen in centrul Indiei, este comun in regiunile sub-montane ale Himalaiei. Descriere – arbore deciduu, 20 m inaltime, coroana rotunda. Frunze alterne, eliptice, 7.5-13 cm, margine intreaga, varf acut; 10-12 perechi de nervuri; petiol 1-2 cm lungime. Flori axilare, crem, fragrante; caliciul acoperit cu peri densi; corola galben pal, 1 cm lungime, 6-12 petale; tub fara peri. Stamine 16-20, in doua randuri. Infloreste in februarie-aprilie. Fruct baca verde, galbena la maturitate, ovoida, cu peri maronii. Seminte 1-3, negre. Proprietati si Utilizari – frunzele contin alcaloizi; semintele contin ulei gras; scoarta are proprietati astringente si tonice. Florile au efect asupra bronsitei si a raceli. 30 g cu 250 ml lapte. Pentru reumatism, decoct din scoarta. Uleiul extras din seminte poate fi aplicat pe locurile interesate. Pentru diabet, decoct din scoarta, rezultate benefice. Uleiul extras din seminte este utilizat si in tratarea hemoroizilor, are proprietati laxative, tratarea constipatiei cronice. Frunzele de Madhuca sunt efective in tratarea eczemelor. Florile proaspete sunt dulci, bogate in vitamina A, sunt comestibile in stare proaspata sau gatite. Bibliografie Dinesh Kumar Tyaqi – Pharma Forestry – Atlantic Publishers and Distributors, 2005 H.K.Bakhru – Herbs That Heal – Orient Paperbacks, 1998 James A.Duke – Nuts – CRC, 2000 Orient Longman – Indian Medicinal Plants – South Asia Books, 1995
Vezi si
Planta erbacee perena, 30 – 100 cm inaltime. Tulpina cilindrica, cu doua muchii latrale, lemnoasa la baza, ramificata, rosietica. Frunze opuse, oblong-lanceolate, varf acute-rotund, baza acuminata, margini intregi, revolute, sesile, 1.5-4 cm lungime, pe ambele fete cu puncte negre. Flori numeroase grupate in corimbe terminale Fraxinus ornus - originar din Europa de Sud, Asia Mica, creste in paduri, tufarisuri, coaste insorite, in regiunea de campie si de dealuri mai ales pe soluri calcaroase, uneori pietroase. Arbore deciduu, 5-12 m inaltime. Lujeri anuali, subtiri, 2-3 mm diametru, verde pal, glabri, geniculati. Frunze alterne, verde stralucitor; limb lanceolat-eliptic, margine crenata, varf obtuz sau emarginat, baza rotunda sau asimetrica, 3-5 cm lungime; nervatiune arcuata, nervura mediana si o pereche de nervuri secundare; petiol verde pal, 5-7 mm. Specie perena, tulpina 10-60 cm inaltime, erecta sau pendenta; lujeri nefloriferi sunt verde-gri-tomentos; lujerii floriferi sunt simpli, fara frunze inainte de inflorescenta. Frunze des pectinat-dintate pana la penatsectate. Involucru 6-10 mm latime, emisferic, subtruncat sau nu, sau slab rotunde la baza; bractei lanceolat-ovate, carinate, cele interioare cu varf rotund. Flori dispuse in capitul, galben stralucitor. Planta erbacee perena, dioica. Rizom tuberculos, gros, carnos, scurt, cu stoloni grosi. Tulpina goala. Frunze mari, rotunde sau reniforme, baza cordata, margine iregulat dintata, 100 x 60 cm; partea inferioara a laminei este acoperita cu puf albicios, nervatiune palmata; petiol lung, purpuriu. Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime. Ceiba pentandra - arbore originar din America tropicala, des intalnit ca specie cultivata in Filipine, creste in regiunile secetoase, paduri si pasuni, de la nivelul marii pana la 1000 m altitudine. Salvia splendens - erbacee perena, originara din Brazilia si Mexic, cultivata in scop ornamental, ideala pentru borduri, alveole si ghivece. Spontan in Europa, Balcani, Crimea. Creste la o altitudine cuprinsa între 300 – 1200 m. In afara arealului sau continuu, fagul se mai întalneste numai sporadic sub forma de palcuri ori ca exemplare izolate. Tussilago din latinul tussis = tuse referitor la proprietatile medicinale ale plantei; farfara este vechiul nume al plopului alb, datorita asemanari intre frunze acestor specii. Tussilago farfara este singura specie a genului Tussilago. Dioscoride folosea frunze de potbal ca substitut al tabacului, pentru a-si trata tusea si astmul. |
Ultimele articole
Gladiolus italicus - specie originara din Europa si regiunea mediteraneana, creste pe campurile cultivate cu cereale, de la zona de campie pana la 700 m altitudine. Iris germanica - geofita rizomatoasa, originara din regiunea mediteraneana, creste din zona de campie pana la 1200 m altitudine. Iris pseudacorus - specie originara din Europa, Asia de SV, Africa de Sud, creste de-a lungul raurilor, lacurilor si mlastinilor, in ape putin profunde, de la campie pana la 1000 m altitudine. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. In 1899, Felix Hoffmann a produs un derivat, acidul acetil salicilic, care a inceput sa fie comercializat sub numele de aspirina.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||