|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica - Primula vulgaris Sinonime – Primula acaulis (L.) Hill Denumiri populare – primrose, primula comune, occhio di civetta. Distributie si Habitat – originara din zonele temperate ale Europei, Asiei si Americi. Descriere – erbacee perena sau bienala, 20 x 20 cm. Rizom mic, carnos. Frunze dispuse in rozeta bazala, spatulate, rugoase, glabre pe partea superioara, paroase pe partea inferioara, margine intreaga sau dintata, varf obtuz. Flori solitare, hermafrodite; peduncul pubescent, 10-15 cm lungime; caliciu gamosepal-tubulos, 5 sepale; corola gamopetala-hipocrateriforma, subdiviza in 5 lobi obcordati, alba sau galbena; 5 stamine. Perioada de inflorire – februarie-martie. Fruct capsula ovoidala, 7 mm. Semintele au forma iregulata, margini serate, 1,5 – 1,5 mm; suprafata verucoasa, brun inchis. Tolerante – sensibile la excesul de sare, umiditatea excesiva. Cerinte – Primulele sunt foarte sensibile, iar o lumina prea intensa provoaca arsuri la nivelul frunzelor; locurile preferate sunt cele semi-umbrite. In timpul verii sau cand temperaturile sunt foarte ridicate, plantele cresc foarte incet. Se fertilizeaza cu un fertilizant lichid echilibrat de calciu si magneziu. Se alterna cu 20:10:20 N:P:K daca este necesar pentru mentinerea pH-ului optim. Fosforul si fierul sunt carentele comune ale primulei. Carenta de fosfor duce la aparitia unor pete si a frunzelor maronii. Carenta de fier, apar pete clorotice intre nervurile frunzei. Management – Transplantarea se face o data la 2 ani, preferabil toamna, inaintea inceperi perioadei de vegetatie. Frunzele ingalbenite si florile trecute se tund. Propagare – Inmultire prin seminte. Pentru a germina, semintele, au nevoie de lumina si ca substratul sa fie pastrat umed, si la temperatura de 15 - 18 °C. Daca sunt create toate conditiile necesare semintele ar trebui sa germineza in 7-10 zile. Odata ce au germinat, se vor pastra la 15 - 18 °C. Cand apar primele cotiledoane complet formate, se scade nivelul umiditatii, dar nu se lasa sa se usuce plantele. Cand primele frunze sau format, dupa circa 30 de zile, se fertilizeaza cu azot. Plantele sunt pregatite pentru transplantare cand au 2-3 frunze adevarate; pe soluri bine drenate si cu continut ridicat in materie organica. Daca este plantata prea profund poate aparea mucegaiul, care distruge intreaga planta. Se pastreaza un pH al solului de 5,5 – 6,2. Dupa 4-6 saptamani de la transplantare plantele trebuie sa aibe 6-10 frunze si un sistem radical bine dezvoltat; in aceasta faza incepe inductia florilor. Temperatura ideala pentru o dezvoltare buna a florilor este de 7 °C. Dupa formarea bobocilor florali, plantele se mentin la 7-12 °C. Boli si daunatori - ocazional poate fi atacata de afide, melci, paianjeni, tripsi si Botrytis. Botrytis cinerea provoaca aparitia petelor inchise si a mufelor gri prafoase pe frunze si flori. Este facilitata de plantari necorespunzatoare si exces de apa. Se elimina partile atacate, si substratul infestat, si tratarea plantei cu un produs anticriptogamic. Afidele ataca frunzele si florile, deformand noi muguri si aspectul intregi plante. Se elimina prin tratarea cu insecticide specifice. Proprietati si Utilizari – Frunzele de Primula acaulis se folosesc pentru salate sau supe. Radacinile si rizomul sunt bogate in primulina. Florile au proprietati analgezice, anti-inflamatoare si antireumatice. Ceaiul din flori de Primula are proprietati calmante. Bibliografie Baldassare Mineo – Rock Garden Plants – Timber Press, 1999 Howard Garrett – Howard Garrett’s Plants for Texas – University of Texas Press, 1996 Vat Bojnanska, Agaita Fargasovai – Atlas of Seeds and Fruits of Central and East European Flora – Springer, 2007
Imagini
Vezi si
Specie care creste in paduri, in sezoanele secetoase, in arii deschise, la marigini de drumuri, si campii. Creste pana la 850 m altitudine. Originara din Porto Rico, unde creste si Kallstroemia pubescens. Specie erbacee perena, , pana la 1 m inaltime. Rizomul si radacinile sunt negre-lucioase. Tulpina erecta, ramificata acoperita pe toata suprafata cu peri aspri, muchiata. Frunze alterne, cele bazale sunt ovat-lanceolate, cele superioare sunt lanceolate, nestipelate, 15-20 x 2-3.5 cm, verde pe fata superioara, si verde pal pe fata inferioara Numele genului, Melia, deriva din greaca, iar ‘azedarach’, cuvant din Persia si inseamna ‘arbore nobil’. Denumirii populare: Engleza: bread tree, Persian liliac, China berry; Nepal: bakaino; Tibet: smag sing. Distrubuire – in Nepal la 700-1700 m altitudine in apropierea satelor: in Iran Afghanistan, Pakistan, India, Bhutan si China. Arbore. Tulpina groasa, iregulat ramificata, 8-20 m inaltime; trunchi mic cu scoarta aspra si neagra; ramuri orizontale. Frunze opuse, verde inchis; limb eliptic, 10-20 x 6-9 cm, baza rotunda, varf rotund, margina intreaga; nervuri paralele si perpendiculare pe nervura mijlocie. Flori in cime axilare de 4-15 flori; rahisul inflorescentei este alb-crem; flori albe, 2.5 cm diametru si 0.8-1.4 cm lungime. Arbore deciduu, 5-12 m inaltime. Lujeri anuali, subtiri, 2-3 mm diametru, verde pal, glabri, geniculati. Frunze alterne, verde stralucitor; limb lanceolat-eliptic, margine crenata, varf obtuz sau emarginat, baza rotunda sau asimetrica, 3-5 cm lungime; nervatiune arcuata, nervura mediana si o pereche de nervuri secundare; petiol verde pal, 5-7 mm. Dianthus sylvestris - specie perena, tulpina scurta si lemnoasa. Creste pe grohotisuri, substrat calcaros, de la 0 pana la 2400 m altitudine. Se cultiva ca specie ornamentala pentru rocarii. Astrantia major - originara din Europa, din nordul Spaniei pana in estul Rusiei, creste in padurile montane si subalpine, de la 100-2000 m altitudine. Ageratum houstonianum este o specie ornamentala, cultivata pentru borduri, flori taiate sau ghivece. Erbacee perena. Tulpina simpla sau ramificata, erecta, pubescenta spre baza, glutinoasa inspre varf, 50-100 cm inaltime. Frunze ovate, cordate sau hastate la baza, margine crenata sau serata, pubescente, lung-petiolate. Campanula glomerata specie originara din Europa, creste in ambiente aride, pasuni si margini de paduri, 0-1500 m altitudine. Intalnita ca specie ornamentala, ideala pentru cine vrea sa isi creeze o gradina cu flori spontane. Vinca minor - originara din Europa si Caucazi, creste la margini de paduri de foioase, pe terenuri umede si bogate in humus, de la campie pana la 1300 m altitudine. Arbore sau arbust manoic, care poate ajunge 20 m, cu tulpina adeseori stramba, coroana cu ramuri groase, ascendente, frunzis bogat, lujerii în tinerete cenusii, pubescenti. Scoarta neteda, lucioasa, cenusie albicioasa, la exemplarele batrane, spre baza cu crapaturi putin adanci. Frunzele lat eliptice pana la ovate, de 4-10 cm lungime, 4-6 cm latime, la baza rotunjite, dublu dintate si lobulate, varf ascutit, pe fata verzi cenusii, pe dos albe cenusii, paroase; dispuse altern. Cosmos sulphureus - folosita ca specie ornamentala, pentru borduri sau grupuri, in asociatie cu Asclepias curassavica, Coreopsis tinctoria, Oenothera fruticosa, Rudbeckia hirta, Salvia farinacea, Solidago canadensis, Tagetes erecta. Erbacee perena, sempervirescenta. Tulpina ramificata, formeaza tufa, 5-15 cm inaltime. Frunze spatulate, 4 cm lungime, dintate spre varf. Flori purpurii, 1.25 cm diametru, dispuse in raceme de 6 cm lungime. Seminte elipsoidale, 0.6-0.8 x 0.35-0.45 mm, supreafata lucioasa, maro inchis. Arbust monoic, deciduu, lignificat la baza, 50 cm inaltime. Ramuri verzi, muchiate. Scoarta maro-verde. Frunze alterne, scurt petiolate; lamina oval-eliptica, baza rotunda, varf acut, margine serata; glabre. Flori hermafrodite, la axila frunzelor, pendule, solitare sau cate doua; caliciu cu 4-5 sepale; corola tubulara, 8-10 stamine. |
Ultimele articole
Gladiolus italicus - specie originara din Europa si regiunea mediteraneana, creste pe campurile cultivate cu cereale, de la zona de campie pana la 700 m altitudine. Iris germanica - geofita rizomatoasa, originara din regiunea mediteraneana, creste din zona de campie pana la 1200 m altitudine. Iris pseudacorus - specie originara din Europa, Asia de SV, Africa de Sud, creste de-a lungul raurilor, lacurilor si mlastinilor, in ape putin profunde, de la campie pana la 1000 m altitudine. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. In 1899, Felix Hoffmann a produs un derivat, acidul acetil salicilic, care a inceput sa fie comercializat sub numele de aspirina.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||