16
Apr
2009
Quercus robur - stejar pedunculat, tufan
Arbori si arbusti | Magnoliopsida

Denumire stiintifica - Quercus robur

Sinonime – Quercus pedunculata

Denumiri populare – stejar pedunculat, tufan.

Distributie si Habitat – arbore intalnit la campie, in toata Europa, vestul Asiei, si nordul Africii.

Descriere – arbore indigen (Romania), robust, 50 m inaltime, diametrul tulpinii 1-2 m; coroana larga, neregulata. Ritidom brun negricios, adanc brazdat. Coroana profunda si larga, cu ramuri viguroase, noduroase, intinse orizontal, putand acoperi la dezvoltarea maxima 200-300 mp. Lujerii anuali, vigurosi, muchiati, bruni-maslinii, glabri, cu lenticele mici, rare. Mugurii, ovoizi, bruni-lucitori, au 4-5 muchii longitudinale. Frunzele variabile ca forma si marime, sunt ingramadite spre varful lujerilor, obovate pana la ingust obovate, de 6-20 cm lungime si 3-10 cm latime, la baza ingustate si auriculate, uneori asimetrice, sesile, neregulat sinuat lobate, pana la penat fidate, cu 4 – 8 perechi de lobi, obtuzi sau rotunjiti, cei mijlocii de regula alungiti si oblic divergenti, cei superiori ovati si de regula indreptati inainte. Lamina frunzei este pieloasa, pe fata verde inchis, glabra, pe dos glabra sau cu perisori in lungul nervurilor. Flori unisexuat-monoice, cele femele lungpedunculate, dispuse cate 3-6 in ciorchine. Infloreste in aprilie-mai. Polenizare anemofila. Fruct achena (ghinda), sunt asezate cate 2-5 pe un peduncul comun, de 5-6 cm; achena este ovoida, alungita, elipsoidala sau cilindrica, de 2-4 cm lungime, la varf acuta; cupa hemisferica, lemnoasa, de 0,8 – 1,2 cm inaltime este acoperita cu solzi mici, strans alipiti, fini, cenusiu pubescenti.

Rata de crestere – creste incet in primi ani, dupa care creste mai repede. Longevitate, 1000 ani pentru exemplarele izolate, si 300-400 ani pentru cele crescute in grupuri. Capacitate mare de regenerare vegetativa prin lastarire. Dezvoltarea coroanei si capacitatea de a produce seminte fertile apare dupa 30-40 ani. Un arbore matur produce circa 50 000 ghinde pe an.

Tolerante – suporta bine gerurile de iarna, dar ingheturile tarzii ii produc multe daune. Rezista pana la (-5) ˚C.

Cerinte – specie cu o mare amplitudine ecologica, de climat variat, heliofila.

Stejarul este un arbore exigent fata de sol, vegetand in bune conditii numai pe soluri profunde, permeabile, afanate, reavene - jilave, fara exces de umiditate. Depresiunile in care apa stagneaza multa vreme, solurile de lacoviste, calcaroase sau acide, sau foarte nisipoase, nu sunt indicate pentru cultura stejarului. Se dezvolta bine pe soluri aluvionare din lunci, cu apa freatica accesibila, pe soluri brune roscate de padure, tipice sau podzolite, nisipo-lutoase.

Propagare – prin seminte, se seamana in teren reavan, toamna.

Parteneri naturali si de gradina – Acer campestre, Fraxinus excelsior, Hedera helix, Oxalis acetosella, Pteridium aquilinum, Rubus fruticosus.

Cultivaruri si varietati – ‘Albomarmorata’ – cu frunze panasate, dand arborelui un aspect curios si inedit; ‘Argenteomarginata’ – cu frunze marginite cu alb; ‘Concordia’ – arbust sau arbore de talie mai mica cu frunze galben- aurii, care raman pe arbore si in timpul iernii; ‘Fastigiata’ - arbore cu ramuri erecte si coroana ingusta, conica; frecvent cultivat in spatii verzi pentru aliniamentul soselelor; ‘Pendula’.

Proprietati si Utilizari – lemnul este tare, elastic, rezistent, durabil in aer si apa, cu duramen brun-rosiatic, raze medulare mari, inele anuale vizibile. Din el se confectioneaza cherestea pentru tamplarie si mobila de inalta calitate, din lemn masiv si furnire. Prin puternicul sau sistem radicular, pune in

valoare potentialul mineral si hidric al solului, asigurand un drenaj biologic de mare eficienta in locurile cu exces de umiditate si pe pante.

Scoarta stejarului este bogata in tanin, fiind foarte apreciata in tabacarie. Ghindele, pe langa o buna hrana

pentru animale, pot fi valorificate in fabricile de spirt.

Stejarul este un foarte apreciat arbore ornamental prin port si dimensiunile impresionante ce le poate atinge si este folosit in amenajarea spatiilor verzi, pentru constituirea masivelor paduroase in stil peisajer din parcuri, in grupari monumentale.

Scoarta de pe ramurile tinere, recoltata in orice perioada a anului, cel mai indicat e in martie, taiata in fasii subtiri si uscata la soare. Are proprietati astringente, dezintoficante, decongestionante, si in scaderea febrei.

Frunzele recoltate in august-septembrie, se usuca la umbra sau soare, au proprietati astringente si dezinfectante.

Cupa ghindelor are aceleasi proprietati ca si scoarta.

Vezi si
Sus
Arbori si arbusti
Styphonolobium japonicum - salcam japonez

Styphonolobium japonicum -  arbore deciduu, 15-30 m inaltime. Originar din Asia orientala, este cultivat ca arbore ornamental in gradinile si parcurile din regiunile tropicale si subtropicale ale globului.

 
Ginkgo biloba - arborele pagoda

Ginkgo biloba este un arbore deciduu originar din China. Este un arbore care tolereaza o varietate mare de climate si tipuri de soluri, dar nu tolereaza ingheturile puternice.

 
Fraxinus ornus - mojdrean

Fraxinus ornus - originar din Europa de Sud, Asia Mica, creste in paduri, tufarisuri, coaste insorite, in regiunea de campie si de dealuri mai ales pe soluri calcaroase, uneori pietroase.

 
Nandina domestica

Nandina domestica – arbust sempervirescent originar din China si Japonia.

 
Ulex europaeus

Ulex europaeus - originar din centrul si vestul Europei, creste in paduri de Pinus pinaster, Arbutus unedo, Erica arborea, Calluna vulgaris, Cytisus scoparius, pana la 1000 m altitudine.

 
Magnoliopsida
Nepenthes L.

Specii erbacee perene, dioice. Tulpina 5 cm diametru. Frunze de culoare verde pana la verde-galbui cu nervura principala, care se termina cu un carcel de forma cilindrica care este mai lung decat limbul frunzei, terminat cu un ulcior. Inflorescenta panicul sau racem. Glandele digestive sunt localizate in interiorul peretilor ulciorului. Seminte sunt mici si filiforme.

 
Psidium araucanum este o noua specie descoperita in sudul Braziliei

Psidium araucanum (Myrtaceae) este o specie endemica in statul Parana si Sao Paolo din sud-estul Braziliei, de-a lungul raurilor.

Genul Psidium L. este caracterizat prin Frunze simple, opuse, cu nervatiune pinata; flori solitare, axilare sau in racem mic; numar mare de stamine dispuse in spirala; ovar inferior.

 
Juanulloa mexicana

Juanulloa mexicana - specie arbustiva, epifita, spontana in Mexic si Peru, creste de la coastele Pacificului pana la 800 m altitudine, in padurile umede.

 
Canarina canariensis

Canarina canariensis - erbacee volubila, glaucescenta. Endemica din insulele Canare, Tenerife; creste la marginea padurilor, de la 300 pana la 1000 m altitudine.

 
Aristolochia clematitis - marul lupului

Aristolochia clematitis -erbacee perena originara din Europa centrala si de S, creste in boschete rare, marginea canalelor, de la campie pana la 1000 m altitudine.

 
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Fritillaria melagris

Laleaua pestrita este considerata monument al naturii si este specie protejata. Populeaza fanete umede si padurile de foioase din zona montana si de campie.

 
Start la gradinarit

... sau cel putin sper sa fie un start adevarat, sa nu mai vina alte ninsori si valuri de frig. 

 
Plante de semi-umbra

Cateva idei pentru o gradina umbrita. Daca v-ati plimbat prin padure stiti sigur ca sunt si plante carora le place umbra sau semi-umbra, si puteti folosii plantele originare sau varietatile horticole ale acestora pentru a crea o gradina de vis.

 
Va ganditi la primavara?

Inainte de a incepe perioada foarte incarcata de semanat si transplantat trebuie sa ne bucuram si de natura salbatica, de aceea abia astept sa se faca vremea umpic mai acceptabila pentru a iesi la Padurea Verde. Imi place sa ma plimb cu copii pe poteci si sa admir flora spontana si sa ascult cantecul pasarilor.

 
Sa incercam o gradina mov

Voi v-ati gandit cum o sa amenajati gradina anul viitor, sau preferati doar speciile perene ca sa nu aveti bataie de cap in fiecare an?

 

Categorii

Link-uri