Denumire stiintifica - Quercus robur

Sinonime – Quercus pedunculata

Denumiri populare – stejar pedunculat, tufan.

Distributie si Habitat – arbore intalnit la campie, in toata Europa, vestul Asiei, si nordul Africii.

Descriere – arbore indigen (Romania), robust, 50 m inaltime, diametrul tulpinii 1-2 m; coroana larga, neregulata. Ritidom brun negricios, adanc brazdat. Coroana profunda si larga, cu ramuri viguroase, noduroase, intinse orizontal, putand acoperi la dezvoltarea maxima 200-300 mp. Lujerii anuali, vigurosi, muchiati, bruni-maslinii, glabri, cu lenticele mici, rare. Mugurii, ovoizi, bruni-lucitori, au 4-5 muchii longitudinale. Frunzele variabile ca forma si marime, sunt ingramadite spre varful lujerilor, obovate pana la ingust obovate, de 6-20 cm lungime si 3-10 cm latime, la baza ingustate si auriculate, uneori asimetrice, sesile, neregulat sinuat lobate, pana la penat fidate, cu 4 – 8 perechi de lobi, obtuzi sau rotunjiti, cei mijlocii de regula alungiti si oblic divergenti, cei superiori ovati si de regula indreptati inainte. Lamina frunzei este pieloasa, pe fata verde inchis, glabra, pe dos glabra sau cu perisori in lungul nervurilor. Flori unisexuat-monoice, cele femele lungpedunculate, dispuse cate 3-6 in ciorchine. Infloreste in aprilie-mai. Polenizare anemofila. Fruct achena (ghinda), sunt asezate cate 2-5 pe un peduncul comun, de 5-6 cm; achena este ovoida, alungita, elipsoidala sau cilindrica, de 2-4 cm lungime, la varf acuta; cupa hemisferica, lemnoasa, de 0,8 – 1,2 cm inaltime este acoperita cu solzi mici, strans alipiti, fini, cenusiu pubescenti.

Rata de crestere – creste incet in primi ani, dupa care creste mai repede. Longevitate, 1000 ani pentru exemplarele izolate, si 300-400 ani pentru cele crescute in grupuri. Capacitate mare de regenerare vegetativa prin lastarire. Dezvoltarea coroanei si capacitatea de a produce seminte fertile apare dupa 30-40 ani. Un arbore matur produce circa 50 000 ghinde pe an.

Tolerante – suporta bine gerurile de iarna, dar ingheturile tarzii ii produc multe daune. Rezista pana la (-5) ˚C.

Cerinte – specie cu o mare amplitudine ecologica, de climat variat, heliofila.

Stejarul este un arbore exigent fata de sol, vegetand in bune conditii numai pe soluri profunde, permeabile, afanate, reavene - jilave, fara exces de umiditate. Depresiunile in care apa stagneaza multa vreme, solurile de lacoviste, calcaroase sau acide, sau foarte nisipoase, nu sunt indicate pentru cultura stejarului. Se dezvolta bine pe soluri aluvionare din lunci, cu apa freatica accesibila, pe soluri brune roscate de padure, tipice sau podzolite, nisipo-lutoase.

Propagare – prin seminte, se seamana in teren reavan, toamna.

Parteneri naturali si de gradina – Acer campestre, Fraxinus excelsior, Hedera helix, Oxalis acetosella, Pteridium aquilinum, Rubus fruticosus.

Cultivaruri si varietati – ‘Albomarmorata’ – cu frunze panasate, dand arborelui un aspect curios si inedit; ‘Argenteomarginata’ – cu frunze marginite cu alb; ‘Concordia’ – arbust sau arbore de talie mai mica cu frunze galben- aurii, care raman pe arbore si in timpul iernii; ‘Fastigiata’ - arbore cu ramuri erecte si coroana ingusta, conica; frecvent cultivat in spatii verzi pentru aliniamentul soselelor; ‘Pendula’.

Proprietati si Utilizari – lemnul este tare, elastic, rezistent, durabil in aer si apa, cu duramen brun-rosiatic, raze medulare mari, inele anuale vizibile. Din el se confectioneaza cherestea pentru tamplarie si mobila de inalta calitate, din lemn masiv si furnire. Prin puternicul sau sistem radicular, pune in

valoare potentialul mineral si hidric al solului, asigurand un drenaj biologic de mare eficienta in locurile cu exces de umiditate si pe pante.

Scoarta stejarului este bogata in tanin, fiind foarte apreciata in tabacarie. Ghindele, pe langa o buna hrana

pentru animale, pot fi valorificate in fabricile de spirt.

Stejarul este un foarte apreciat arbore ornamental prin port si dimensiunile impresionante ce le poate atinge si este folosit in amenajarea spatiilor verzi, pentru constituirea masivelor paduroase in stil peisajer din parcuri, in grupari monumentale.

Scoarta de pe ramurile tinere, recoltata in orice perioada a anului, cel mai indicat e in martie, taiata in fasii subtiri si uscata la soare. Are proprietati astringente, dezintoficante, decongestionante, si in scaderea febrei.

Frunzele recoltate in august-septembrie, se usuca la umbra sau soare, au proprietati astringente si dezinfectante.

Cupa ghindelor are aceleasi proprietati ca si scoarta.