16
Apr
2009
Quercus robur - stejar pedunculat, tufan
Arbori si arbusti | Magnoliopsida
0
0

Denumire stiintifica - Quercus robur

Sinonime – Quercus pedunculata

Denumiri populare – stejar pedunculat, tufan.

Distributie si Habitat – arbore intalnit la campie, in toata Europa, vestul Asiei, si nordul Africii.

Descriere – arbore indigen (Romania), robust, 50 m inaltime, diametrul tulpinii 1-2 m; coroana larga, neregulata. Ritidom brun negricios, adanc brazdat. Coroana profunda si larga, cu ramuri viguroase, noduroase, intinse orizontal, putand acoperi la dezvoltarea maxima 200-300 mp. Lujerii anuali, vigurosi, muchiati, bruni-maslinii, glabri, cu lenticele mici, rare. Mugurii, ovoizi, bruni-lucitori, au 4-5 muchii longitudinale. Frunzele variabile ca forma si marime, sunt ingramadite spre varful lujerilor, obovate pana la ingust obovate, de 6-20 cm lungime si 3-10 cm latime, la baza ingustate si auriculate, uneori asimetrice, sesile, neregulat sinuat lobate, pana la penat fidate, cu 4 – 8 perechi de lobi, obtuzi sau rotunjiti, cei mijlocii de regula alungiti si oblic divergenti, cei superiori ovati si de regula indreptati inainte. Lamina frunzei este pieloasa, pe fata verde inchis, glabra, pe dos glabra sau cu perisori in lungul nervurilor. Flori unisexuat-monoice, cele femele lungpedunculate, dispuse cate 3-6 in ciorchine. Infloreste in aprilie-mai. Polenizare anemofila. Fruct achena (ghinda), sunt asezate cate 2-5 pe un peduncul comun, de 5-6 cm; achena este ovoida, alungita, elipsoidala sau cilindrica, de 2-4 cm lungime, la varf acuta; cupa hemisferica, lemnoasa, de 0,8 – 1,2 cm inaltime este acoperita cu solzi mici, strans alipiti, fini, cenusiu pubescenti.

Rata de crestere – creste incet in primi ani, dupa care creste mai repede. Longevitate, 1000 ani pentru exemplarele izolate, si 300-400 ani pentru cele crescute in grupuri. Capacitate mare de regenerare vegetativa prin lastarire. Dezvoltarea coroanei si capacitatea de a produce seminte fertile apare dupa 30-40 ani. Un arbore matur produce circa 50 000 ghinde pe an.

Tolerante – suporta bine gerurile de iarna, dar ingheturile tarzii ii produc multe daune. Rezista pana la (-5) ˚C.

Cerinte – specie cu o mare amplitudine ecologica, de climat variat, heliofila.

Stejarul este un arbore exigent fata de sol, vegetand in bune conditii numai pe soluri profunde, permeabile, afanate, reavene - jilave, fara exces de umiditate. Depresiunile in care apa stagneaza multa vreme, solurile de lacoviste, calcaroase sau acide, sau foarte nisipoase, nu sunt indicate pentru cultura stejarului. Se dezvolta bine pe soluri aluvionare din lunci, cu apa freatica accesibila, pe soluri brune roscate de padure, tipice sau podzolite, nisipo-lutoase.

Propagare – prin seminte, se seamana in teren reavan, toamna.

Parteneri naturali si de gradina – Acer campestre, Fraxinus excelsior, Hedera helix, Oxalis acetosella, Pteridium aquilinum, Rubus fruticosus.

Cultivaruri si varietati – ‘Albomarmorata’ – cu frunze panasate, dand arborelui un aspect curios si inedit; ‘Argenteomarginata’ – cu frunze marginite cu alb; ‘Concordia’ – arbust sau arbore de talie mai mica cu frunze galben- aurii, care raman pe arbore si in timpul iernii; ‘Fastigiata’ - arbore cu ramuri erecte si coroana ingusta, conica; frecvent cultivat in spatii verzi pentru aliniamentul soselelor; ‘Pendula’.

Proprietati si Utilizari – lemnul este tare, elastic, rezistent, durabil in aer si apa, cu duramen brun-rosiatic, raze medulare mari, inele anuale vizibile. Din el se confectioneaza cherestea pentru tamplarie si mobila de inalta calitate, din lemn masiv si furnire. Prin puternicul sau sistem radicular, pune in

valoare potentialul mineral si hidric al solului, asigurand un drenaj biologic de mare eficienta in locurile cu exces de umiditate si pe pante.

Scoarta stejarului este bogata in tanin, fiind foarte apreciata in tabacarie. Ghindele, pe langa o buna hrana

pentru animale, pot fi valorificate in fabricile de spirt.

Stejarul este un foarte apreciat arbore ornamental prin port si dimensiunile impresionante ce le poate atinge si este folosit in amenajarea spatiilor verzi, pentru constituirea masivelor paduroase in stil peisajer din parcuri, in grupari monumentale.

Scoarta de pe ramurile tinere, recoltata in orice perioada a anului, cel mai indicat e in martie, taiata in fasii subtiri si uscata la soare. Are proprietati astringente, dezintoficante, decongestionante, si in scaderea febrei.

Frunzele recoltate in august-septembrie, se usuca la umbra sau soare, au proprietati astringente si dezinfectante.

Cupa ghindelor are aceleasi proprietati ca si scoarta.

Vezi si
Sus
Arbori si arbusti
Caragana arborescens

Arbust deciduu, 2-5 m inaltime. Scoarta gri; ramurile tinere sunt galben-verzui. Frunze alterne; paripenat-compuse, 4-6 perechi de foliole oval-eliptice, 10-35 mm lungime; verzi inchis vara si galbene toamna; 5-10 cm lungime; stiple spinescente. Flori solitare; corola galbena, 20-25 mm lungime; cresc la axila frunzelor; infloresc din mai - iunie.

 
Cornus mas - coarna, dreniu

Arbust deciduu, 2-5 m inaltime. Lemn rosietic, duramen inchis, foarte dur, compact, greu. Scoarta maro-deschis. Ramuri inerme, erecte si divaricate. Ramurile tinere verde oliv, pe partea insorita brun-rosu, usor pubescenti, la maturitate glabri.

 
Crataegus monogyna

Crataegus monogyna - arbore sau arbust, originar din Europa, Africa de N si Asia, creste prin paduri, poieni si tufisuri, vegeteaza din regiunea de stepa si silvostepa pana la 1400 m altitudine.

 
Diploknema butyracea

Creste spontan in regiunea Himalaya pana la altitudini de 700-1500m, de-a lungul raurilor, vai umbrite, cu o cantitate de precipitatii ce variaza de la 1000 la 2500 mm.  Se gaseste in padurile cu specii semi-deciudue si sempervirescente. Creste pe terenuri de proasta calitate, aluvionare.

 
Lonicera xylosteum

Lonicera xylosteum - arbust originar din Europa, Caucazi si Siberia; creste la marginea padurilor de foioase, de la campie pana la 1600 m altitudine. Prefera locuri calde si calcaroase, asociat cu Cornus sanguinela, Ligustrum vulgare, Prunus padus si Rubus idaeus.

 
Magnoliopsida
Anthyllis barba-jovis

Anthyllis barba-jovis - specie arbustiva, originara din bazinul occidental al Mediteranei, creste pe coastele insorite, de la 0 la 300 m altitudine.

 
Malus floribunda Siebold

Arbore deciduu de 4-10 m inaltime, originar din Japonia. Scoarta neteda, rosie-bruna pana la gri, pe ramurile mai batrane devine gri-bruna. Muguri floriferi sunt rosii. Frunze ovat-eliptice, alterne, marigini adanc serate, petiolate, verde inchis vara, galbene toamna, 4-8 cm lungime; nervatiune penata.

 
Echeveria pulvinata

Suculente perene. Tulpina scurta cu o rozeta de frunze la baza. Frunzele sunt de 5-7.5 cm lungime, obovat-spatulate, concave, tomentoase. Inflorescenta laterala, 20-30 cm lungime, flori campanulate, galben-portocalii; 5 sepale, 5 petale, 10 stamine.

 
Leycesteria formosa Wall.

Leycesteria formosa, originar din Himalaya si sud-vestul Chinei. Este cultivata ca specie ornamentala de gradini.

 
Cercis siliquastrum - arborele lui Iuda

 Cercis siliquastrum - arbore sau arbust, originar din regiunile mediteraneene, Crimeea si Asia Mica, cultivat ca planta ornamentala in parcuri si gradini.

 
Comentari
Sus
comments powered by Disqus
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Plantarea butasilor de trandafiri

In toamna asta am reusit sa plantez cateva soiuri de trandafiri: Golden Perfume, Elle, Falstaf, Printesa Farah, Rina Herholdt, doi butasi de Orient, Tom Tom, Blue Moon, Sika, Indigo, Pascal. Marea majoritate sunt Teahibrid si Floribunda.

 
Sarbatori Fericite!

Am pasit cu totii in cele mai frumoase zile din an, zilele in care serbam Nasterea Domnului si Ajunul de An Nou.

 
Rosiile gigant

Printre rosiile gigant din gradina noastra se numara rosiile inima de bou, Black Krim, Charlie Chaplin, Anna Russian, Soldaki. 

 
Rosiile noastre

Rosiile noastre au inceput sa se coaca si ne bucuram din plin de ele. Binenteles ca a trebuit sa stropim de 2 ori cu zeama bordeleza ca altfel ...

 
Fara cuvinte

Azi in gradina

 

Categorii

Link-uri