|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica – Rosmarinus officinalis L. Sinonime – Rosmarinus lavandulaceus Noe Denumiri populare – biberye, rosmarin, rosmarino officinale, rosemary, morskaja rosa, romèro. Distributie si Habitat – originare din regiunile mediteraneene. Descriere – arbust sempervirescent, 50 – 300 cm; tulpina erecta, latita la baza, foarte ramificata; in partea inferioara a trunchiului scoarta se exfoliaza in fasii longitudinale, de culoare maronie-inchis. Frunzele sunt coriacee, persistente, sesile, lineare; suprafata superioara e verde lucioasa, cea inferioara este alba. Florile sunt reunite in grupuri la axila frunzelor; caliciu tubular; corola tubulara, albastra-violet. Tolerante – perioadele lungi de sol rece sau umed. Cerinte – are nevoie de soluri acide si bine drenate, moderat fertile, in expozitii insorite. Rezista pana le temperaturi minime de (-9) – (-7) °C. Plantele se protejeaza de gerurile invernale. Propagare – seminte, primavara, in sera la 20 °C. semintele germineaza dupa 1-2 saptamani. Prin butasi, dupa inflorire. Parteneri naturali si de gradina – Buddleja davidii, Canna ‘Pretoria’, Chrysanthemum x superbum, Cistus sp., Lavandula sp., Salvia sp., Verbena. Cultivare si varietati – ‘Prostratus’, ‘Arp’, ‘Benenden Blue’, ‘Pinkie’, Primley Blue’; R. o. var. albiflorus, Proprietati si Utilizari – ramurile cu frunze au proprietati aromatizante, aperitive, digestive, antispasmatice, diuretice, balsamice, antiseptice, stimulante. Ramurile tinere cu frunze se culeg primavara, evitand cele lignificate. Ramurile se usuca la umbra dispuse in straturi subtiri, sau reunite in buchete; se conserva in recipiente de sticla sau portelan. Din rozmarin se obtin uleiuri esentiale, utilizati in parfumerie si cosmetica, in lichioruri si farmacie. Pentru uzul intern, rozmarinul, are proprietati digestive, antispasmotice si carminative. Pentru uz extern este un bun antispetic. Uz intern – ramurile – pentru o buna digestie, stimularea diurezei, calmarea tusei, fortificant al organismului, se face o infuzie din 1 g in 100 ml apa. O ceasca dupa mesele principale. Tinctura din 2 g in 100 ml alcool de 70 °, macerat pentru 5 zile; jumate de lingurita, cu zahar. Tintura vinoasa din 2 g in 100 ml de vin, macerat pentru 5 zile; un pahar mic dupa mese. Uz extern – ramurile – pentru purificarea pieli, pentru reumatism. Infuzie din 5 g in 100 ml apa; spalari, clatiri si gargare, comprese si bai partiale. Pozele au fost realizate in Parcul Natural Regional de Narbonnaise, Franta. Bibliografie Clive Lane – Plants for Small Spaces – Horticulture Books, 2005 Jo Aann Gardner – Herbs in Bloom – Timber Press, 2005 Sarah Garland – The Complete Book of Herbs & Spices – Frances Lincoln, 2006 Umberto Boni, Gianfranco Patri – Guida Pratica e Illustrata per Riconoscere e Usare le Erbe – Gulliver, 1997
Imagini
Vezi si
Arbore deciduu, 20 m inaltime, coroana rotunda. Frunze alterne, eliptice, 7.5-13 cm, margine intreaga, varf acut; 10-12 perechi de nervuri; petiol 1-2 cm lungime. Flori axilare, crem, fragrante; caliciul acoperit cu peri densi; corola galben pal, 1 cm lungime, 6-12 petale Arbust sau arbore mic, 7.5-15 m inaltime; ritidom subtire, solzos, produce un trunchi solzos. Frunze cu miros puternic de rom, obovate pana la eliptice, 3-15 x 1.2-7.5 cm, acute pana la ingust rotunde la varf, coriacee. Arbust spinos, 1 m inaltime. Scoarta gri-brun, se exfoliaza. Tulpina bogat ramificata, divaricata. Ramuri lungi si subtiri, gri, cu varf galben-brun, pubescente in tinerete si glabre la maturitate. Frunze simple, cordiforme, 3-5 lobi, dintate, lung petiolate Paliurus spina-christi specie originara din sud-estul Europei. Arbust, ramificat de la baza, 4 m inaltime. Ritidom brun-roscat. Ramuri arcuate in zig-zag, flexibile, cu spini de 5-8 mm lungime, rigizi si ascutiti; lujerii tineri pubescenti. Specie originara din America de Nord, Canada boreala - vest Alaska; creste alaturi de Picea mariana, Pinus banksiana, Populus tremuloides, Abies balsamea, Betula lutea si Acer saccharum. Port piramidal, columnar; coroana deasa; 14-21 m inaltime si 30-45 cm diamteru trunchiului; radacini superficiale; scoarta subtire, mai putin de 2,5 cm grosime, gri-purpurie. Corylus avellana - arbust, specie comuna in Europa si vestul Asiei, de la campie pana la 1200 m altitudine, creste in asociatie cu Acer pseudoplatanus, Crataegus laevigata, Crataegus monogyna, Fraxinus excelsior, Lonicera xylosteum, Salix caprea, Sambucus nigra si Sorbus aria. Arbust sempervirescent. Tulpina erecta, 0.8-2 m inaltime. Frunze imparipenat-compuse, 5-11 foliole, ovat-lanceolate, 3-7 cm lungime, margini dintat-spinoase, verde inchis stralucitor pe fata superioara si verde pal pe dos. Arbore sempervirescent, 15-30 m inaltime (in cultura 3-10 m). Frunze simple, fara stipele, alterne, petiol 1-12 cm lungime; limb oblong, varf acuminat sau rotund, fata superioara verde inchis lucios, si verde pal glauc pe fata inferioara; frunzele tinere sunt rosietice. Inflorescenta terminala, panicul, 60 cm lungime, pubescenta. Acacia dealbata este originar din Australia, arbore viguros, creste repede, tolereaza seceta. Flori fragrante, infloreste in ianuarie-aprilie. Ilex aquifolium este un arbust indigen in Marea Britanie, 8 m inaltime. Coroana deasa piramidala. Scoarta este neteda, gri, Frunze alterne, coriacee, ovat-eliptice sau lobat spinate, rigide, acute, spinoase cele de pa ramurile inferioare si cu margine ondulata cele de pa ramuri superioare, sempervirescente, verde stralucitor, toxice. Originara din China, India, Taiwan, Africa tropicala si centrul Americi. Creste in locuri umbrite de-a lungul raurilor, pe soluri nisipoase, pana la 1000 m altitudine. Codiaeum variegatum are un aspect arbustiv, in mediul natural creste pana la 3,5 m iar in apartament poate ajunge 1 m. Creste circa 25 cm pe an. Frunzele sunt dispuse in spirala pe tulpina, simple, margine lobata; ondulata, persistente, galbene, purpurii sau rosi. Flori mici verzi. Nerium oleander - leandrul- specie sempervirescenta, ornamentala, folosita ca specie solitara, in grupuri sau sub forma de garduri vii. Florile pot fi simple sau duble, frunzele verde simplu sau variegate. Solanum lycopersicum - planta erbacee, anuala. In Europa, Solanum lycopersicum, a fost introdus la inceputul secolului XVI. Joseph Pitton de Tournefort a fost primul care a descris tomatele sub genul Lycopersicon. Planta erbacee, radacini rizomatoase, 2-4 mm diametru. Tulpina erecta, tubuloase sau fistiloase, spongioase si striate longitudinal. Frunze bazale, lung petiolate (5-20 cm); limb cordat, margine crenata, ondulata, carnoas, varf obtuz, culoare verde stralucitor. Frunze caulinare sunt asemanatoare cu cele bazale doar ca sunt mai mici, sessile sau subsesile. |
Ultimele articole
Prunella vulgaris - raspandita in Europa, Asia, Australia si nordul Africii, creste pe fanete, pasuni, tufarisuri, poieni si livezi, de la campie pana la 200 m altitudine. Polygonum viviparum - specie perena, comuna prin pasunile alpine de la 1500 m pana la 2300 m altitudine. Geum rivale - planta perena, semifrutescenta, raspandita in Europa, nordul Asiei si America de Nord, creste in locuri umede, langa izvoare, lacuri, paraie, in livezi, turbarii, tufisuri si paduri, de la 200 pana la 2100 m altitudine. Geranium phaeum - specie raspandita in Europa, creste in paduri rarite cu sol bogat, luminisuri, margini de paduri, locuri umede, de la campie pana la 2000 m altitudine. Geranium dissectum - planta erbacee raspandita in Europa, Asia de SV, nordul Africii, creste in locuri inierbate, tufarisuri, pe marginea drumurilor, prin araturi, semanaturi, la marginea padurilor, de la campie pana la 1300 m altitudine.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||