Denumire stiintifica – Solanum lycopersicum L.

Sinonime – Lycopersicum esculentum Miller.

Denumiri populare – rosii, tomate, tomato, pomodori.

Distributie si Habitat – specie originara din Anzi Occidentali, Peru si Ecuador.

Descriere – planta erbacee, anuala. Tulpina erecta sau prostrata, ramificata; de la axila ramurilor superioare, emerg ramuri scurte care dau flori. Frunze compuse de la 2 la 12 perechi de foliole; intre doua perechi de frunze mari exista una pana la trei perechi mai mici, pubescente, rugoase. Inflorescenta cima ramificata. Florile prezinta peduncul scurt; caliciu cu 6 (-10) sepale acute, pubescente; corola galben-verde, 5 petale; stamine 5-10, filamente scurte; ovar globos plurilocular. Fruct baca, forma variata, elipsoidala si piriforma. Seminte elipsoidale pana la reniforme, 3.3 – 4 x 2.7 – 3.1 mm. 2n = 24

Rata de crestere – repede.

Propagare – prin seminte. Germineaza in 7-10 zile.

Proprietati si Utilizari – se foloseste in salate, contine vitamina A si C. Toate patile verzi ale plantei sunt toxice, contin solanina.

Sucul de rosii ca bautura ofera organismului o cantitate mare de licopen, un antioxidant cu functie protectiva impotriva tumorilor de prostata.

Curiozitati – speciile din care a rezultat specia actuala de tomate sunt urmatoarele: Solanum peruvianum, rezistent la boli si bogat in vitamina C; Solanum pennellii, rezistent la seceta si contine vitamina C si A, si zahar; Solanum pimpinellifolium ofera rezistenta la atacul ciupercilor, a bolilor de radacina si a nematozilor; solanum agrimoniifolium ofera gene rezistente la atacul a numeroase insecte, acarieni si virusi; Lycopersicon parviflorum ofera gene care intensifica culoarea fructelor; Lycopersicon esculentum var cerasiforme ofera gene care rezista la temperaturile mari si umiditate; Lycopersicon chmielewskii; Lycopersicon parviflorum; Lycopersicon chilense; Lycopersicon cheesmanii.

In Europa, Solanum lycopersicum, a fost introdus la inceputul secolului XVI. Joseph Pitton de Tournefort a fost primul care a descris tomatele sub genul Lycopersicon.

Aztecii numeau tomatele ‘xitomatl’, ce indica fructe suculente si asemanatoare intre ele; tot ei credeau ca tomatele au puteri afrodisiace, acesta ar fi motivul pentru care francezii numeau tomatele ‘pomme d’amour’.