09
Ian
2009
Specii de Agapanthus. Cultivare si intretinere
Cactusi si plante suculente | Plante cultivate in ghivece | Liliopsida

Denumiri populare pentru Agapanthus: Engleza - Lily of the Nile; Africa – agapant; Zulu – ubani.

Agapanthus a fost descries pentru prima data in 1679 si a fost denumit de catre L’Heritier in 1788. Numele deriva din greaca ‘agape’ - iubire si ‘anthis’ – referitor la floare

Specii erbacee perene semi-rustice sau rustice, endemice in sudul Africii, cresc la altitudini de pana la 2000 m. Pedunculul poate ajunge 2 m inaltime. Frunzele sunt lungi de 50 cm, nastriforme sau lineare, verde intens sau glauce, bazale, arcuate, intregi, decidue sau sempervirescente. Inflorescenta umbela, mari, terminale, invelite de o singura bractee, purtate de o tulpina lunga si solida, 30-45 flori de culoare albastru-violet pana la albe, campanulate; 6 tepale, 3 interioare si 3 exterioare; 6 stamine; pedicel subtire. Florile nu se deschid in acelasi timp.Fruct capsula, contine seminte aripate, negre. Polenizarea este facuta de albine, vant sau pasari (Cinnyris afer).

Se adapta si pe soluri sarace, dar prefera terenuri bogate, fertile, drenaj bun, cu un bun strat de ingrasamant la suprafata solului. Daca este cultivata in vas sunt necesare fertilizari periodice cu ingrasamant lichid. Are nevoie de expozitii insorite, se uda frecvent vara si nu se uda pe timpul iernii. Este necesara transvazarea in fiecare an, primavara.

Temperatura de peste iarna nu trebuie sa scada sub 4 °C.

Este excelenta pentru alveole mari sau pentru borduri. Are nevoie de protejare pe timpul iernii.

Se inmulteste prin divizare, primavara la fiecare 3-4 ani; si prin seminte in sera calda imediat dupa racoltarea semintelor. Germinarea are loc dupa 1-3 luni la temperaturi de 12 – 15 °C. Inflorirea are loc dupa 2-3 ani.

Frigul si excesul de umiditate in timpul iernii poate distruge planta.

Boli si daunatori: melcii.

Proprietati: radacinile de Agapanthus contin saponina. Frunzele prin zdrobire pot cauza iritatii ale pieli.

Agapanthus campanulatus este o planta medicinala. Radacinile zdrobite sunt tonice, pot vindeca eruptiile cutanate, alinarea durerilor menstruale.

Un decoct din rizom si radacini de Agapanthus praecos se folosea pentru femei, inainte si dupa nastere.

Specii de Agapanthus:

Agapanthus africanus – creste la 1000 m altitudine; a fost prima specie descrisa, in 1679. Frunze sempervirescente, 35 cm lungime, 1,5 - 2 cm latime, canaliculate, varf obtuz sau subacut. Inflorescenta alcatuita din 12-30 de flori pendule, albastru-violet deschis, 2,5 x 5,4 cm lungime, infloresc din decembrie pana in aprilie.

Agapanthus campanulatus – 40 - 90 cm inaltime. Frunze decidue. 23 flori in umbela, albastru-celest, infloresc din decembrie pana in martie; antere albastre, polen lila. Specie rustica fiind cea mai indicata pentru gradinile din zone reci.

Agapanthus caulescens – a fost descrisa in 1901 de Sprenger. Frunze decidue. Flori de la albastru inchis la albastru deschis. Antere albastre, polen lila. Cel mai bune moment pentru inmultire este primavara cand incep sa dea noile frunze.

Agapanthus coddii – frunze decidue, 15 – 45 cm lungime si 3-5 cm latime. Flori albastre deschis pe un peduncul de 1 – 1,5 m. Antere albastre, polen lila.

Agapanthus inapertus – 6 – 8 frunze decidue. Flori tubulare si pendule, violet inchis pe o tulpina florala de aproape 1,5 m inaltime. Infloresc din ianuarie pana in martie.

Agapanthus praecos – 6 - 20 frunze sempervirescente, 25 - 70 cm inaltime. Flori albastre, infloresc din decembrie pana in aprilie.

Se cunosc peste 130 de cultivare.

Pentru un decor valoros speciile de Agapanthus se folosesc in combinatii cu Crocosmia, Iris, Kniphofia, Phygelius, Potentilla.

Bibliografie

Barbara Ellis – Taylor’s Guide to Annuals – Houghton Mifflin, 2000

Christopher Holliday, Jerry Harpur – Sharp Gardening – Frances Lincoln Publishers, 2005

Frances Tenenbaum, Steve Buchanan – Taylor’s Guide to Shade Gardening – Houghton Mifflin, 1994

Helen Dillon – Helen Dillon’s Garden Book – Frances Lincoln Publishers, 2007

John E. Bryan – Pocket Guide to Bulbs – Timber Press, 2005

Julie Ryan – Perennial Gardens for Texas – University of Texas Press, 1998

Marie Harrison – Groundcovers for the South – Pineapple Press, 2006

Susan Carter, Carrie Becker, Bob Lilly – Perennials: The Gardener’s Reference – Timber Press, 2007

Thad M. Howard – Bulbs for Warm Climates – University of Texas Press, 2001

The European Garden Flora Editorial Committee – The European Garden Flora – Cambridge Press, 1986

Will Giles – Encyclopedia of Exotic Plants for Temperate Climates – Timber Press, 2007

Wim Snoeijer – Agapanthus: A revision of the Genus – Timber Press, 2004

Imagini
Sus
Vezi si
Sus
Cactusi si plante suculente
Plante suculente - generalitati

Plantele suculente au o mare diversitate de forme, multe fiind intalnite ca plante ornamentale. Folosite pentru foliajul si florile lor in decorarea camerelor, balcoanelor, teraselor si a gradinilor. Agave si Furcraea pot creste chiar in solul gradini, pe stancarii.

 
Echinopsis subdenudata

Echinopsis subdenudata - cactus originar din Bolivia.

 
Aptenia cordifolia Schwantes

Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime.

 
Mammillaria tlalocii

Mammillaria tlalocii ‘caespitosa’ – cactus globos, se ramifica de la baza. Tulpuna sferica, cu timpul devine columnara, 20 x 7 cm. 16-22 spini radiali, 1-2 mm lungime. 2-4 spini centrali, 6-10 mm lungime, brun-negricios. Floare roz-carmin, 12-14 x 8-10 mm.

 
Echinocactus grusoni

Echinocactus grusoni - planata suculenta, originara din centrul Mexicului.

 
Plante cultivate in ghivece
Sinningia speciosa Nees - Gloxinia

Gloxinia este originara din Brazilia, a fost descoperita in 1785. Numele de Gloxinia speciosa a fost denumita in onoarea lui Benjamin Peter Gloxin. In 1825, a fost separata de genul Gloxinia sub noul nume de Sinningia.

 
Bulbine frutescens

Specie suculenta perena, rizomatoasa. Frunze bazale, lineare, cilindrice, carnoase, 10-15 cm lungime. Tulpina florala este de 45 cm lungime. Inflorescenta formata din 40-50 cm flori, aranjate in racem de 15-30 cm lungime.

 
Hatiora gaertneri

Hatiora gaertneri este un arbust pendent, foarte ramificat. Originar din sud-estul Braziliei, unde creste la altitudini de 350-1300 m. Tulpina este segmentata, fiecare segment are circa 5 cm, cu mici crestaturi pe margini, culoare verde mat. Este lipsita de spini sau sunt foarte mici.

 
Scindapsus

Planta volubila, originara din Indonezia si Filipine. Frunze cordiforme, verzi cu pete albe, 6-8 cm lungime; petiol subtire, 3-4 cm lungime; frunzele adulte oblong-lanceolate sau cordiforme, 10-15 cm lungime, petiol 1,5-2 cm lungime.

 
Fuchsia

Frunze opuse, sau in verticil de cate 3-5 frunze, simple, lanceolate si cu margini serate, 1-25 cm lungime, sempervirescente sau decidue. Floare pendula; 4 sepale lungi, subtiri; 4 petale scurte; ovar inferior. Fruct 5-25 mm, verde-rosietiv, rosu sau purpuriu; comestibil. Seminte numeroase.

 
Liliopsida
Saccharum officinarum - trestia de zahar

Erbacee perena, tulpina neramificata, 3-4 m inaltime, 3-5 cm diametru. Radacini de doua feluri, primul tip se formeaza din butas dupa plantare, sunt subtiri si ramificate; al doilea tip din primordiile lastarilor se dezvolta radacini carnoase si mai putin ramificate; cu varsta toate radacinile devin maro si se usuca.

 
Ornithogalum umbelatum L. - balusca

Specie bulboasa perena. Frunze bazale semi-erecte, lineare, cu nervura centrala alb-argintie, 25-30 cm lungime. Inflorescenta tip corimb racemos cu 6-20 flori, 2 cm diametru; tepale albe cu verde pe exterior; 6 stamine, 1 pistil.

 
Cattleya

Cattleya contine aproximativ 60 de specii din America tropicala, cele mai multe sunt epifite si creste natural in habitate diverse, sau litofite care cresc pe pietre. Florile sunt grupate in raceme terminale.

 
Broussonetia papyrifera - dud japonez

Arbore dioic, originar din Japonia si Taiwan. Fibrele din scarta sunt folosite pentru fabricarea hartie, ideea atribuita lui Tshai Lun.

 
Anigozanthos rufus - Picior de cangur

Erbacee rizomatoasa, geofita, 100-150 cm inaltime. Frunze mate, gri-verzui, glabre, sempervirescente, 20-40 x 2-6 cm, margini scabre. Scap foarte ramificat, tomentos. Inflorescente numeroase, raceme. Flori cu peri rosii-purpurii, rara galben-portocaliu. Periant drept, zigomorfic, lobat, tubular, tomntoase, rosii, 25-35 mm lungime

 
   Adauga la iGoogle
Ultimele articole
Zi de primavara

Zi de primavara la inceput de februarie. 

 
Gradina de trandafiri sezonul 1

Vara cu tendinte de toamna, dar trandafirii o duc bine in gradina. din mai si pana acum infloresc fara oprire.

 
Gradina de trandafiri

In coltul dedicat trandafirilor incepe sa fie tot mai multa culoare, mai sunt doi trandafiri care inca nu au inflorit, dar o vor face in curand pentru ca sunt plini de boboci. 

 
Noapte de vara

Sper ca fiecare dintre noi, in fiecare zi, sa aibe un moment pentru a-si privii copii in ochi si a vedea miracolul vietii, un moment pentru a mirosii iarba si florile, pentru a saluta stelele si pe cei plecati la cer...

 
Rozarium

Rozarium…sau cel putin asa vreau sa imi numesc coltul de liniste care in sfarsit se contureaza si in gradina, nu doar in imaginatia mea.

 

Categorii

Link-uri