|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumiri populare pentru Agapanthus: Engleza - Lily of the Nile; Africa – agapant; Zulu – ubani. Agapanthus a fost descries pentru prima data in 1679 si a fost denumit de catre L’Heritier in 1788. Numele deriva din greaca ‘agape’ - iubire si ‘anthis’ – referitor la floare Specii erbacee perene semi-rustice sau rustice, endemice in sudul Africii, cresc la altitudini de pana la 2000 m. Pedunculul poate ajunge 2 m inaltime. Frunzele sunt lungi de 50 cm, nastriforme sau lineare, verde intens sau glauce, bazale, arcuate, intregi, decidue sau sempervirescente. Inflorescenta umbela, mari, terminale, invelite de o singura bractee, purtate de o tulpina lunga si solida, 30-45 flori de culoare albastru-violet pana la albe, campanulate; 6 tepale, 3 interioare si 3 exterioare; 6 stamine; pedicel subtire. Florile nu se deschid in acelasi timp.Fruct capsula, contine seminte aripate, negre. Polenizarea este facuta de albine, vant sau pasari (Cinnyris afer). Se adapta si pe soluri sarace, dar prefera terenuri bogate, fertile, drenaj bun, cu un bun strat de ingrasamant la suprafata solului. Daca este cultivata in vas sunt necesare fertilizari periodice cu ingrasamant lichid. Are nevoie de expozitii insorite, se uda frecvent vara si nu se uda pe timpul iernii. Este necesara transvazarea in fiecare an, primavara. Temperatura de peste iarna nu trebuie sa scada sub 4 °C. Este excelenta pentru alveole mari sau pentru borduri. Are nevoie de protejare pe timpul iernii. Se inmulteste prin divizare, primavara la fiecare 3-4 ani; si prin seminte in sera calda imediat dupa racoltarea semintelor. Germinarea are loc dupa 1-3 luni la temperaturi de 12 – 15 °C. Inflorirea are loc dupa 2-3 ani. Frigul si excesul de umiditate in timpul iernii poate distruge planta. Boli si daunatori: melcii. Proprietati: radacinile de Agapanthus contin saponina. Frunzele prin zdrobire pot cauza iritatii ale pieli. Agapanthus campanulatus este o planta medicinala. Radacinile zdrobite sunt tonice, pot vindeca eruptiile cutanate, alinarea durerilor menstruale. Un decoct din rizom si radacini de Agapanthus praecos se folosea pentru femei, inainte si dupa nastere. Specii de Agapanthus: Agapanthus africanus – creste la 1000 m altitudine; a fost prima specie descrisa, in 1679. Frunze sempervirescente, 35 cm lungime, 1,5 - 2 cm latime, canaliculate, varf obtuz sau subacut. Inflorescenta alcatuita din 12-30 de flori pendule, albastru-violet deschis, 2,5 x 5,4 cm lungime, infloresc din decembrie pana in aprilie. Agapanthus campanulatus – 40 - 90 cm inaltime. Frunze decidue. 23 flori in umbela, albastru-celest, infloresc din decembrie pana in martie; antere albastre, polen lila. Specie rustica fiind cea mai indicata pentru gradinile din zone reci. Agapanthus caulescens – a fost descrisa in 1901 de Sprenger. Frunze decidue. Flori de la albastru inchis la albastru deschis. Antere albastre, polen lila. Cel mai bune moment pentru inmultire este primavara cand incep sa dea noile frunze. Agapanthus coddii – frunze decidue, 15 – 45 cm lungime si 3-5 cm latime. Flori albastre deschis pe un peduncul de 1 – 1,5 m. Antere albastre, polen lila. Agapanthus inapertus – 6 – 8 frunze decidue. Flori tubulare si pendule, violet inchis pe o tulpina florala de aproape 1,5 m inaltime. Infloresc din ianuarie pana in martie. Agapanthus praecos – 6 - 20 frunze sempervirescente, 25 - 70 cm inaltime. Flori albastre, infloresc din decembrie pana in aprilie. Se cunosc peste 130 de cultivare. Pentru un decor valoros speciile de Agapanthus se folosesc in combinatii cu Crocosmia, Iris, Kniphofia, Phygelius, Potentilla. Bibliografie Barbara Ellis – Taylor’s Guide to Annuals – Houghton Mifflin, 2000 Christopher Holliday, Jerry Harpur – Sharp Gardening – Frances Lincoln Publishers, 2005 Frances Tenenbaum, Steve Buchanan – Taylor’s Guide to Shade Gardening – Houghton Mifflin, 1994 Helen Dillon – Helen Dillon’s Garden Book – Frances Lincoln Publishers, 2007 John E. Bryan – Pocket Guide to Bulbs – Timber Press, 2005 Julie Ryan – Perennial Gardens for Texas – University of Texas Press, 1998 Marie Harrison – Groundcovers for the South – Pineapple Press, 2006 Susan Carter, Carrie Becker, Bob Lilly – Perennials: The Gardener’s Reference – Timber Press, 2007 Thad M. Howard – Bulbs for Warm Climates – University of Texas Press, 2001 The European Garden Flora Editorial Committee – The European Garden Flora – Cambridge Press, 1986 Will Giles – Encyclopedia of Exotic Plants for Temperate Climates – Timber Press, 2007 Wim Snoeijer – Agapanthus: A revision of the Genus – Timber Press, 2004
Imagini
Vezi si
Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime. Lampranthus aurantiacus - specie perena, suculenta, originara din Africa de Sud. Cultivata ca specie ornamentala pentru rocarii. Kalanchoe eriophylla – a fost descrisa pentru prima data de catre R. Hilsenbeck si W. Bojer, in 1857. Originara din Madagascar, unde creste la altitudini mari, pe stancarii. Kalanchoe eriophylla - specie epifita, erbacee perena, 30 cm inaltime. Tulpina decumbenta sau pendula. Frunze opuse, sesile, in rozete la baza; limb suculent, sub-ovoid, 10-35 x 6-17 mm, pubescent, baza truncata sau amplexicaule, varf obtuz, margine intreaga sau crenata. Delosperma cooperi este originara sudul Africii. Tulpina prostrata sau erecta, creste pana la 13 cm inaltime si 60 cm latime. Frunze opuse, suculente, cilindrice sau in 3 unghiuri, lipsite de stipule. Flori solitare sau cime, terminale sau axilare, 8 cm diametru, purpuriu deschis; caliciu cu 5 lobi inegali; ovar inferior cu 5 camere. Subarbust originar din Maroc, tulpina ramificata, frunze dispuse in rozete la varful ramurilor. In comert se gasesc diferite cultivare dintre care cele mai cunoscute sunt 'Atropurpureum', 'Luteovariegatum' si 'Zwartkop'. Plante cu tulpini suculente, frunze asimetrice si flori unisexuate, lung pedunculate, grupate in dichaziu terminal. Florile ♂ de regula sunt caduce, formate din 4 petale ovale, dintre care doua sunt mai scurte, cele ♀ sunt formate din 4 petale egale, persistente. Kalanchoe eriophylla – a fost descrisa pentru prima data de catre R. Hilsenbeck si W. Bojer, in 1857. Originara din Madagascar, unde creste la altitudini mari, pe stancarii. Kalanchoe eriophylla - specie epifita, erbacee perena, 30 cm inaltime. Tulpina decumbenta sau pendula. Frunze opuse, sesile, in rozete la baza; limb suculent, sub-ovoid, 10-35 x 6-17 mm, pubescent, baza truncata sau amplexicaule, varf obtuz, margine intreaga sau crenata. Codiaeum variegatum are un aspect arbustiv, in mediul natural creste pana la 3,5 m iar in apartament poate ajunge 1 m. Creste circa 25 cm pe an. Frunzele sunt dispuse in spirala pe tulpina, simple, margine lobata; ondulata, persistente, galbene, purpurii sau rosi. Flori mici verzi. Corryocactus este un gen de cactusi originari din vestul Americii de Sud, cu tulpini columnare puternice. Florile sunt in forma de clopot. Fructe mari globoase, cu spini, comestibile. Aptenia cordifolia – specie prostata, sempervirescenta, originara din sudul Africii. Frunze opuse, petiolate, ovat-cordate, margine intreaga, 1-3 cm lungime. Flori solitare, terminale sau axilare, scurt pedunculate; 1 cm diametru, 4 sepale inegale, petale unite la baza, roz pana la purpurii; stamine numeroase. Infloreste in aprilie-august. Fruct capsula, obconica, 4 valve, 1 cm lungime. Planta erbacee perena, erecta; bulb 5-25 cm diametru, roziu, tunici maronii. 2 frunze bazale (rar 3-5), suprapuse, divergente, lanceolate, 10 x 0,3-1,5 cm, care imbratiseaza tulpina florala. Tulpina este cilindrica, 5-30 cm inaltime. Inflorescenta racem, 1-10 flori. Bractei absente, sau prezente ovat-lanceolate, circa 1 mm. Sternbergia lutea - geofita bulboasa, creste la marginea padurilor de foioase, de la 0 pana la 1200 m altitudine. Crocus vernus subsp. albiflorus - originar din Alpi si in padurile din centrul Europei, prin poieni, fanete, pasuni, tufarisuri si raristi de paduri, de la campie pana in regiunea subalpina. Genul Allium (Alliaceae) este reprezentat in Grecia prin 85 de specii, cu 22 din acestea descoperite in ultimi 25 de ani. Specia Allium brussalisii este foarte mica si are o inflorire diferita de celelalte specii ale genului, toamna. Specie bulboasa perena. Frunze bazale semi-erecte, lineare, cu nervura centrala alb-argintie, 25-30 cm lungime. Inflorescenta tip corimb racemos cu 6-20 flori, 2 cm diametru; tepale albe cu verde pe exterior; 6 stamine, 1 pistil. |
Ultimele articole
Gladiolus italicus - specie originara din Europa si regiunea mediteraneana, creste pe campurile cultivate cu cereale, de la zona de campie pana la 700 m altitudine. Iris germanica - geofita rizomatoasa, originara din regiunea mediteraneana, creste din zona de campie pana la 1200 m altitudine. Iris pseudacorus - specie originara din Europa, Asia de SV, Africa de Sud, creste de-a lungul raurilor, lacurilor si mlastinilor, in ape putin profunde, de la campie pana la 1000 m altitudine. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. In 1899, Felix Hoffmann a produs un derivat, acidul acetil salicilic, care a inceput sa fie comercializat sub numele de aspirina.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||