|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
|
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Denumire stiintifica – Wisteria sinensis DC. Sinonime – Glicine sinensis, Kraunhia chinensis, Millettia chinensis, Rehsonia sinensis. Denumiri populare – glicina, glicini, Glycines, Der Glyzinien, Chinese wisteria. Distributie si Habitat – originara din China. Descriere – specie cataratoare, rustica, 10-20 m lungime. Tulpina 4-10 cm diametru, ramificata; lujeri dens pubescenti, scoarta gri cu lenticele. Frunze alterne, 15-35 cm lungime, penat-compuse, cu 7-13 foliole, ovat-eliptice, 4-8 x 2-6 cm. Flori purpurii, violet, roz sau albe, dispuse in raceme pendule, 10-40 cm lungime; corola papilionata, 2-2.5 cm lungime, tubul caliciului 3-3.5 cm lungime. Infloreste in aprilie-mai. Fruct pastaie, 10-15 cm lungime, pubescenta, maronie. Rata de crestere – repede. Longevitate 50 ani. Tolerante – umbra. Cerinte – prefera solurile fertile, umede, bine-drenate, cu expozitie insorita sau semi-umbra. Propagare – prin butasi lignificati, butasi verzi, sau seminte. Cultivaruri – ‘Alba’, ‘Plena’. Proprietati si Utilizari – specie cultivata in scop ornamental, in parcuri si gradini, pe pergole sau pereti. Curiozitati – pentru prima data in Europa a fost introdusa de catre englezul Welbank, in 1816. Glicine deriva din greaca si inseamna ‘planta dulce’, acest nume a fost dat de Linne, unei plante , Wisteria frutescens, introdusa din America la inceputul anilor 1700. Botanistul Thomas Nuttall a denumit genul Wisteria in onoarea Dr. Caspar Wistar (1761-1818). Wisteria sinensis este considerate specie invaziva in unele locuri de pe glob. In cele mai multe cazuri se naturalizeaza in locurile unde este cultivata ornamental. Acolo unde exista pericolul ca glicina sa devina invaziva este bine se fie inlocuita cu Aristolochia macrophylla, Bignonoa capreolata, Campsis radicand, Lonicera sempervirens, Wisteria frutescens. Radacinile fixeaza azotul in sol. Pastaile si semintele sunt toxice daca sunt ingerate, cauzeaza ameteli, stari de voma, diaree.
Imagini
Vezi si
Albizzia julibrissin - cultivata ca specie ornamentala in parcuri si gradini, in grupuri de cate 3, sau in aliniamente stradale. Genul a fost denumit de catre Antonio Duranzzini, in 1772 dupa italianul Filippo degli Albizzi. Acca sellowiana este un arbust sempervirescent care creste incet, originar din America de Sus, acum cultivat la tropice si in climate calde ca ornamental, si pentru fructele sale. Primavara tarziu produce cantitati mari de flori cu stamine rosii proeminente si petale roz-albe comestibile. Dupa inflorire, se pot aplica tunderi sub orice forma. Caesalpinia gilliesii - specie originara din regiunile temperate si subtropicale ale Americi de Sud, cultivata pe toate continentele ca specie ornamentala in parcuri si gradini; se poate naturaliza in zonele unde clima este prielnica. Mangifera indica - arbore sempervirescent, creste in regiunile tropicale si subtropicale ale globului, de la nivelul marii pana la 1200 m altitudine. Originar din Asia tropicala, borneo, Java, Sumatra si Peninsula Malay. Genul apartine familiei Malvaceae, tribul Malvavisceae, care este caracterizat prin numarul de stil-uri care este dublu fata de cel al carpelelor. Stachys officinalis - specie originara din Europa si Caucazi, creste pe soluri ierboase, pasuni aride, paduride colineare si montane de foioase, de la 0 la 1800 m altitudine. Quercus cerris - specie originara din sud-estul Europei, cultivat ca arbore ornamental, izolat sau in grupuri mici. Arbust sempervirescent, 6 m inaltime. Tulpina erecta, cilindrica, ramificata, neteda, verde, prezinta latex. Frunze simple, subsesile, alterne, dispuse spiralat, limb linear, margine intreaga, varf acut, glabre, 8-16 cm lungime. Stellaria media - specie cosmopolita, vegeteaza solurile nitrofile, de la campie pana la 1800 m altitudine. Saxifraga squarrosa - specie sub-endemica din Alpi sub-orientali, creste pe roci si grohotisuri calcaroase, de la 1200 m pana la 2500 m altitudine. |
Ultimele articole
Gladiolus italicus - specie originara din Europa si regiunea mediteraneana, creste pe campurile cultivate cu cereale, de la zona de campie pana la 700 m altitudine. Iris germanica - geofita rizomatoasa, originara din regiunea mediteraneana, creste din zona de campie pana la 1200 m altitudine. Iris pseudacorus - specie originara din Europa, Asia de SV, Africa de Sud, creste de-a lungul raurilor, lacurilor si mlastinilor, in ape putin profunde, de la campie pana la 1000 m altitudine. Ibicella lutea - erbacee anuala, originara din Bolivia, sudul Braziliei si nordul Argentinei. In 1899, Felix Hoffmann a produs un derivat, acidul acetil salicilic, care a inceput sa fie comercializat sub numele de aspirina.
Categorii
Link-uri
Download
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||